Cristos in casa la Maria si Marta. Diego Velazquez (1600-1660)

Pentru a incadra pictura in Tabloul explicativ al Lumii, va fi necesara o scurta analiza morfologica. Asadar, in prim plan observam o batrana care parca ii sopteste ceva tinerei fete. Aceasta este prinsa in treburile zilnice. Gestul batranei, care intinde degetul aratator aproape amenintator, il privim ca pe un avertisment: "Ia aminte la sfaturile pe care ti le spun. Maria a ales partea cea buna". Batrana este de fapt intruchiparea intelepciunii dar si a constiintei noastre care nu ne lasa sa ne rupem asa usor de cutume, de trecut, de omul religios. In plan secund, observam pe Isus in vizita la Maria si Marta. Tablou in tablou, Velasquez aduce in prim plan Omul(umanismul) dar nerenuntand definitiv la Divinitate, pe care o duce in plan secund. Diego Velasquez picteaza ceea ce se poate picta, verosimilul. Velasquez se declara incapabil sa picteze ce nu se poate picta, Divinitatea. Cu alte cuvinte, nu putem picta decat ceea ce putem intelege, faptele din "orizontul imediat". Adevarul nu mai este de tip Platonician, cum am aratat mai sus, ca participare la Intreg, o copie a ideii de Bine, o copie a Divinitatii. Adevarul este ceea ce se poate spune. Cu alte cuvinte, Velasquez ne educa perceptia, ne schimba apoi gustul pentru arta si in final vom avea o noua atitudine in fata lumii. De fapt asa se produce orice schimbare de paradigma, fara sa ne dam seama, ci fara cotituri bruste. Ideea nu ne apartine, ea fiind insinuata pentru prima data de Jose Ortega Y Gasset in studiul sau "Introducere in Velasquez". Insa, ceea ce vreau sa dovedesc este cum artistii anticipeaza schimbarea de paradigma si care e legatura intre arta si celelalate manifestari umane, stiinta, istorie, etc. Pentru ca e important sa recunoastem tendintele, inspre ce ne indreptam, care este spiritul in care traim.


Incet-incet, transcendentul este eliminat total din tabloul explicativ al lumii. Barocul pregateste renasterea de mai tarziu, unde omul este in centrul cunoasterii. Rembrandt picteza Lectia de Anatomie a doctorului Tulp, simbol evident al cunoasterii de tip pozitivist. Omul ca sa fie cunoscut, trebuie sa fie disecat. Vedeti de unde optimismul nelimitat in stiintele de tip real? Omul nu mai traieste intr-un univers religios, intr-un mister si pentru revelare, intr-un univers simbolic, ci este omul psihologizat.  Imaginea nu mai este tipizata, sau canonizata, ci estei individualizata, particularizata, punandu-se accentrul pe acele trasaturi de caracter, pe portretul psihologic. Observam asta in portretele lui Rembrandt, care incearca sa "transfigureze" personajele. Ca tehnica, pictura renunta la imaginea clara si devine boscura pana la abstract, fiind din ce in ce mai mult deconstruita, dezumanizata pana ajunge se ajunge la pictura moleculara. Se renunta la picturile canonizate, din moment ce nu exista o imagine tipizata. Asadar asistam la un proces amplu de laicizare incepand cu pictura si sfarsind cu biserica. Omul este in centru atentiei, nu intamplator iluminismul era simbolizat de ochiul ratiunii. Prin ratiune omul poate sa dezlege misterele Lumii. Daca Velasquez ar fi eliminat dintr-o data transcendentul din tablourile sale, atunci cu siguranta Papa si Biserica s-ar fi revoltat.




Note. Introducere in Velasquez Jose Ortega Y Gasset
Dumitru Bortun, Curs de semiotica, ed. Comunicare.ro

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere