Am visat un vis

Bisrica din pitra de la Corbi sec xiii
Preludiu

In Geneza Metaforei Lucian Blaga spune că visul nu apare niciodată stilistic modelat. "Visul, cel de pe planul psihologic, e astilistic, ca orice fenomen natural." Cu alte cuvinte, visului nu i se mai atribuie functia de cunoastere cu care o investea scoala lui Freud. Intradevar, asa cum spune Blaga visul nu se confunda cu actul creator. Cu tot respectul pentru Blaga, cred ca exista insa o legatura intre vis si mit, o legatura care se transforma in "alegorie" atunci cand vrei sa o revelezi, pentru ca un mit se traieste nu se explica. Pe cand mitul, care nu se confunda cu visul, spune Blaga, "apare în coor­donate stilistice, e determinat de categoriile abisale, şi ţine de des­tinul creator sau demiurgic al omului." Dar sa vedem cat de astilistic/revelatoriu a fost visul meu.


Eram sus pe deal, la bisrica din stanca de la Corbi, monument istoric din sec XIII. Sus pe stanca se afla o cruce de piatra, iar pe cruce un bolovan. Nu stiu cum s-a intamplat de m-am sprijinit de cruce fara sa stiu ca bolovanul se misca. Era cat pe ce sa cada in curtea bisericii unde probabil erau turisti. Azi noapte m-am visat in acelasi loc. Insa nu mai era o cruce, erau doar niste bolovani si doi indragostiti, se sarutau de parca era noapta invierii. M-am dus si eu acolo sa ma asez pe stanca. Erau 8 bolovani "nemarcati". Am dat din greseala peste unul si s-a pravalit jos. Dupa cateva secunde am auzit salvarea, politia. Eram sigur ca s-a intamplat ceva. Indragostitii au vazut clar ca eu am pravalit bolovanu. A fost un genocid. Lumea era ca dupa cutremur, balti de sange, mii de morti, nu stiu cati. Aveam de gand sa ma predau, da... Era ucidere din culpa, nu ma simteam vinovat, dar totusi eram vinovat. Au venit dupa mine tot satul cu bate si politia mi-a pus catusile. Am recunoscut multi prieteni care ma priveau ca pe un criminal desi le spunea "inca n-am fost judecat". Am ajuns apoi intr-o gradina, o gradina care era la marginea oceanului. Era atat de adanc oceanul si limpede, incat era aproape ireal. Sora-mea m-a condus pana la intrare. Apoi a vrut sa innoate desi nu stia sa innoate. Am salvat-o in ultimul moment. Cand apa e asa limpede, e mai adanca de cat iti imaginezi, i-am zis eu. Gradina era situata pe un plai cu iarba coapta, era multa liniste in jur departe de oameni, vantul adia usor, norii albi erau fara greutate de-asupra capului. M-am oprit la un fel de intrare ca prin randurile unor vii, trebuia sa trec dincolo printr-un culoar de sarma ghimpata, uneori pe burta. Abia asteptam sa ajung acolo, inapoi in varful dealului, dar m-am trezit...

Postludiu

Orice vis porneste de la un fapt concret. O experienta care recunosc, m-a speriat. Dupa Jung visul "mi-a redat exhilibrul psihic". Daca in realitate am trait o experienta "diurna", in vis se transforma intr-o experienta "nocturna" constiinta-incostient. Dupa Blaga nu se poate numi revelatoriu un vis pentru ca functioneaza in "grija pentru securitate si imediat". Acum nu situ, putem gasi tot felul de analogii intre vise si mituri. Insa prefer o explicatie meatafizica, doar suntem intr-un teren aproape ireal. Nu ma simteam, sau nu eram eu criminal, si totusi eram vinovat. Eram vinovat prin simplu fapt ca eram un "posibil criminal". Eram vinovat de pacatul stramosesc. Eram vinovat pentru ca eu reiteram fara sa vreau gestul lui Cain. Si nu era aceea vina care te "invinovatesste", acel complex pe care il deprinzi in copilarie. Acele sublimari in planul incostient. Pentru ca un copil "fericit" nu ar mai avea constiinta "pacatului stramosesc". Ar putea ucide cu seninatate. Eu insa ucidem fara sa vreu, e o vina apriori. Stilistic, nu pot descrie frumuseti si o derulare mai artistica in planul constiintei decat in acest vis. Nu vreau sa spun ca orice vis e creator sau artistic. Vreau sa spun ca uneori depaseste acest cadru ingust al imediatului. Blaga ciunteste importanta visului dintr-un gest nobil de a se debarasa de psihanaliza care deja il canonizase, pentru a largi oarecum orizontul creatiei "intru mister si pentru revelare" al mitului. Reactia lui o intelegem in context, pentru ca da, mitul e mai mult decat un vis. Pentru ca "miturile" din vis nu pot fi cunoscute decat prin inserarea altor "mituri".


Lucian Blaga, Trilogia Culturii, Editura Literara pentru Literatura Universala, Bucuresti 1969 p. 300

2 comentarii:

Costea spunea...

Crăciun fericit!

David spunea...

Sper ca ai avut un Craciun Fericit. Mersi

Mari consumatori de arta si miere