Un bot cu ochi


Artist: Teodoru Daniel. Model: David M.
Aveam 8 ani cand a venit Teo si m-a "scapat" de Iunia.  Ma punea sa-mi fac temele. Nu imi placea deloc matematica si uneori cand refuzam sa gandesc ma batea. Asa ca am avut noroc cand Teo s-a certat pe mine cu Iunia pentru ca vroia sa fiu modelul lui. Era la liceul de arte plastice din Rm. Valcea, unul dintre olimpici, si avea de predat o tema de "compozitie". Asa ca am preferat sa stau doua sau mai multe ore cocosat pe un scaun decat sa-mi storc mintea cu impartiri si inmultiri. Ciudat ca Iuniei ii se facea mila de mine ca eram "dezbracat".

Nu o sa analizez desenul din punct de vedre al compozitiei sau la tehnicii, pentru ca e evident, nu prezinta decat un interes didactic. Ceea ce ma intereseaza sunt tocmai acele forme de care nu sunt constienti artistii, si pe care noi vrem sa le divulgam pe cat posibil. Asa ca nu o sa ma opresc la tablou, ci o sa ma opresc mai mult la artist. Si ca sa va pun in tema, o sa va povestesc cate putin despre Teo.

In perioada liceului era un copil destul de slabut si nu lipsit de suferinte fizice. Insa obisnuit sa tina in el si sa lupte, nu spunea nimanui ca avea probleme cu rinichii. Profesorii il iubeau foarte mult si pentru ca era unul dintre cei mai talentati ii acordau atentie speciala. Uneori il intrebau ce se intampla cu el. Oricum, ideea e ca era un copil care suferea. Iar aceasta suferinta o putem ghici daca avem ochi si suflet in modul in care si-a ales "modelul". O  sa vedeti in cele ce urmeaza ca nu e doar o suferinta fizica, ci si una psihologica, care e mult mai subtila.

Se spune ca Iuda trebuie sa sufere ca sa creeze. Eu intorc putin ecuatia. Iuda creaza pentru ca e suferind. Nu da foc Romei ca sa scrie poezii...Iata dar, Teo suferea, pentru ca era departe de familie si privat dintr-o data de dragostea materna, suferea de doua ori pentru ca urina sange. Mie acum imi pare evidenta aceasta suferinta, pentru ca e fratele meu si-l cunosc bine, uneori ma identific cu personajul. Suntem din acelasi aluat. Dar in ce masura aceasta "evidenta" i se mai arata specialistului in arte plastice sau criticului? Haideti sa vedem.

Varsta de 8 ani este o vasta plina de semnificatii, si nu intamplator m-a ales pe mine. Asa cum eu ma vad acum in tablou, asa se vedea el in mine. Era vorba de o intoarcere la acea rupere de "mama". Nu mai era cel mai mic dintre copii, cum fusese obisnuit mult timp. Trebuia sa se intoarca la 8 ani, intuitiv, stiind ca acolo e problema lui. Refuzul de a se impaca cu copilul il vedem clar din compozitia mainilor. E un copil care refuza "dialogul" pentru ca impreuna mainile. In comunicare nonverbala incrucisarea mainilor semnifica refuzul de a comunica. Aici e mai mult decat un refuz, e o razbunare, un blocaj.

Un alt elemen care m-a impresionat este locul in care este asezat. Pe un piedestal, asemeni filozofului din antichitate. Copilul care "gandeste" si care pare ca "mediteaza" nu este un copil obisnuit. Copilul trebuie sa se joace, dar iata ca el se apleaca asupra gandului si calatoreste "ancestral" sau "imaginar". Exista asadar prima forma de alienare, de retragere din lume. Refuzul, durerea, suferinta, incapatanarea, lucruri pe care le uitam mai tarziu dar care raman in noi si vor exploda in actul creator. Pictura asadar e "o sondare in incostient", ca si scrisul are o valoare terapeutica. Piedestaul, asa cum bine observa Anna, sunt ambitiile lui Teo puse in fratele mai mic, David. L-a ridicat acolo pentru ca acolo il vedea el, de-asupra. Un fel de alter-ego, o reusita, o ambitie. Piedestalul e visul artitului care a pierdut prima sansa de a se realiza, dar care mai are o sperata: David! 

Incapatanare copilului este simbolizata de privirea fixata in fata dar si de buzele inclestate.Intr-adevar, fusesem "ciufulit" ca sa-mi intre matematica in cap cu doar putin timp in urma. Nu stiu cat e Teo in acest tablou si nu stiu cat sunt Eu. Poate ca e vorba de acelasi personaj, copilul din noi. Tin minte ca a insistat sa-mi ridice pantalonii. Poate ca ii aduceam incostient aminte de Tom Sawye by Mark Twain, poveste care cu siguranta i-a citit-o mama, pentru ca mie si celor mai mici ne-a citit-o. Copilul bagabond care pierde vremea pe strazi, care spala podele si care fura de la brutar o paine fierbinte.

Spre acest "bot cu ochi" m-am intors si eu de fiecare data in scrierile mele. Ma fascineaza. Dar sa revenim strict la desen. Copilul are pozitia suferindului pentru ca il doare stomacul. Se strange, nu a mancat toata ziua. Asemeni unui vis, doarme pe scanduri umede, simte vantul in spate si se ghemuieste. Dar din tot patul el NU alege un colt, asemeni unui caine vagabond, ci alege sa stea pe un piedestal, pe o columna inalta, sa spuna tuturor ca nu are nevoie de ajutorul lor. El e mandru, el isi inclesteaza pumnii chiar daca nu strange nimic in ei. Dar e gata sa te loveasca daca vrei sa-i furi acel "nimic", care pentru el este totul: adica individualizarea lui in raport cu lumea. Pentru ca suferinta asta face, te individualizea. Esti un copil "special".


 

Nu stiu cum priviti voi desenul, insa eu il privesc cu multa compasiune si  dragoste. Si atunci cum sa nu-i iubesti pe cei incapatanati care se lasau batuti de profesori, dar nu scoteau "o vorba". Doar o vorba. Ei erau "aritisti". Aveau un adevar care nu putea fi enuntabil. Mergand asa aiurea pe strazie Cardiffului, am dat peste o statuie aproape identica. Numai ca acum era o fetita. Iata dar, mi-am gasit copilul, am zambint si am trecut mai departe...Pe semne ca nu este doar o "senzatie" a mea, ci este ceva universal valabil. "Un botul cu ochi". O sa revin in posturile ce urmeaza la ceea ce inseamna "stiintific", adica la obiectivitate.


Pentru posibile legaturi cu postul,vezi: Maica Domnului Pedepsind Pruncul Iisus.

4 comentarii:

Florea Mihai Ionut spunea...

salut...nu mai merge sa las comentarii pe blogul celalalt?

Florea Mihai Ionut spunea...

pastram aici:) imi place si blogul asta, doar ca aici nu am mai comentat, doar am citit. frumoasa lucrare, blogul asta.

ai facebook?

D.M. spunea...

Ma bucur, Mihai.

Eu spunea...

Iuda nu a dat foc Romei si nici nu scria poezii

Mari consumatori de arta si miere