Pentru sufletul meu baroc...

Velasquez Diego Iisus crucificat 

In 1632 Velazquez l-a rastignit pentru a nu stiu cata oara pe Iisus. A slefuit bine lemnul, a sters tot ce era decor, i-a pus trupul in lumina, l-a focaliza asemeni unui aparat foto, l-a adus in prim plan pe un fond negru si l-a dat Omenirii. Peste aproape 20 de ani, se nastea Corelli care avea sa-i aline durerile cu arcusul la piciorul crucii. Il las asadar sa-I cante in interpretarea lui Enescu, ultimul om care s-a mai putut ridica la o asa perfectiune si armonie.


4 comentarii:

Edu spunea...

Ascult înregistarea şi privesc tabloul lui Velasquez si ma minunez de cata pasiune, cata energie, cata suferinta s-a pus in arta sacra, cum intrega noastra cultura s-a construit pe adoratia divina... si imi pare rau, ca forta aia spirituala, puterea data de credinta treptat dispare... suntem oblicati ori sa reinventam crestinismul ori sa facem o noua religie, altfel moare arta...

D.M. spunea...

Ai mare dreptate Edu...Ce e arta fara crestinism, ce e omul fara patimi?

Idril Faelivrin spunea...

... combinatia asta, ma lasa cu gura goala, si cu sufletul plin....

D.M. spunea...

Traim intr-o Lume desavarsita.

Mari consumatori de arta si miere