Arta nudului

Alexandre Cabanel Nasterea lui Venus
Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine. (Genesa 2:25) Dupa ce au muscat din Pomul Cunostintei "li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” (Genesa 3:7-11)

Nu ne intereseaza veridicitatea mitului, ci semnificatia lui. Cum poate fi aceasta poveste utila in analiza nudului? De la Eliade cunuoastem importanta miturilor si influenta lor in viata de zi cu zi. Eliade spunea ca omul, chiar si in societatea noastra demistificata traieste conform miturilor, desi nu e conostient de asta la tot pasul. Simplu fapt ca vizionam un film si participam la lupta dintre "bine si rau", simpatizand cu eroii, inseamna ca in noi inca mai  exista o influenta ascunsa a miturilor. In plus, in toate culturile exista nostalgia originilor, precum si mitul Genesei. Asadar, Nudul in cultura Europeana are o semnificatia aparte dublata de nostalgia paradisului pierdut, de teologia preluata de la vechea religie mozaicala, de mostenirea culturala a imperiului Roman si a vechilor Greci.

Revenind la mitul Facerii cand Adam si Eva erau goi, observam ca acestia nu se rusinau si nu aveau nimic de ascuns. Din moment ce au pacautit, s-au vazut goi atat pe dinauntru cat si pe dinafara. Ce pierde si ce castiga omul in aceasta cunoastere de tip "luciferic", cum ar spune Blaga? Omul pierde "inocenta varstei primordiale" si castiga in schimb pudoarea. Orice nud tanjeste dupa o stare apolinica, dupa o stare a originilor cand totul era frumos si pur, nimic nu era pervertit iar moartea nu se instalase inca in natura. De-aceea, nudul nu poate ascunde nici un fel de vulgaritate si cu atat mai putin vre-o urma de sexualitate. Nudul e frumos pentru sine insusi. Nu exista frumos dincolo de ideea de Frumos si nu exista o interpretare a Frumosului. Pentru ca frumosul este Absolut, e intruchiparea perfectiunii. In fata Frumosului ramai mut si extaziat. Iubesti Frumosul ca un Sfant, esti sclav in temnita. 
  
Alexandre Cabanel preia un laitmotiv in picutra sa, Nastera lui Venus. Daca la Botticelli inca mai observam cateva gesturi pudice, Venus acoperindu-si zonele intime cu parul, ei bine, la Alexandre Cabanel Venus parca viseza. Mainile si pozitia corpului, degajarea si lipsa de ponderabilitate o situeaza undeva intre cer si pamant. Venus viseaza. La Botticelli Venus pare mai mult o Madona, cu o privire de Sfanta, la Cabanel Venus este ideea de frumos in slujba Frumosului. Nici o idee ascunsa, totul este dezvaluit si clar. La Botticelli vulgaritatea  nu se pune in discutie datorita "castitatii", pe cand la Cabanel Venus se expune in toata splenodarea, pentru ca insasi Trupul prin perfectiune se ridica la cea mai inalta forma de Virtute. Pentru ca la Femeie exista o legatura pana la disolutie intre trup si suflet. Femeia isi ofera trupul pentru ca este singura forma de a iubi inocent, iar barbatul primeste in dar frumosul ca singura forma de a iubi platonic o idee intruchipata. Numai in Frumos exista virtute, numai in Frumos morala isi pierde orice sens. De asemenea la Cabanel observam prima forma de suprarealism. Venus e femeia care ni se arata in vis, e femeia de care ne indragostim sublim si inocent. E prima dragoste a copilariei. 

Nudul trebuie sa fie intruchiparea frumusetii absolute, sa fie mereu o frumusete ideala, niciodata o frumusete la indemana oricui cum vedem in arta fotografica. Nu orice femeie dezbracata inseamna Nud. Nudul, prin frumos trebuie sa te vinedece de sexualitate, sa privesti obiectul fara pudoare, asa cum trebuie privit, ca un bun in sine, desavarsit. Pudoarea nu-i decat o noua morala, un fel de a ne ascunde sub perdeua seriozitatii. Arta Nudul trebuie mereu sa reflecte o varsta a inocentei. Sa ne gandim numai la perioada copilariei, in care "ochii nu ni se deschisesera inca", perioada in care traiam in "Paradis" fara sa fim constienti de sexualitatea noastra. Cu timpul incepeam sa ne ascundem de parinti dupa oglinda ca sa ne imbracam.  Pe la 7 ani deja descopeream sexualitatea, pana atunci cunoscand-o doar la nivel bucal si anal. Asadar, nu cred ca ma insel cand spun ca Arta Nudul trebuie sa se apropie cat mai mult de ideea platoniciana a Iubirii. 

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere