Nasterea lui Venus

Foto: D.M, Nasterea lui Venus, Botticelli
Muzele lui Botticelli au o frumusete trista, o melancolie fara nume, gratia lebedei. Muzele lui Botticelli, fie ca se prind in dansul trist al Primaverii, fie ca isi ofera dragostea, din pura vanitate unui Centaur, pastreaza farmecul ireal al unui vis. Numai ele, Ielele, isi permit acest gest, sa-si ofere frumusetea unui muribund. Numai Venus se indragosteste de un semizeu, caci dragostea ei fara imboldul mortii, e "rece si nemuritoare". Lipsita de tragedie, dragsotea nu mai sta sub semnul Absolutului. Prin melancolie intelegem tocmai aceasta dragoste care isi are obiectul pretutindeni, dar implinirea nicaieri. La Botticelli, frumosul este o Virtute, o icoana pe care o saruti cu cea mai Sfanta piosenie. Caci, dragostea vanitoasa e bine sa fie venerata, iar tu, sclav incatusat, esti rob ce slujesti la portile unui templu, arzi tamaie pe altarul zeitei tale. Pentru ca in dragoste vreau sa mori, nu insa si indragostit.  

Un comentariu:

Anonim spunea...

gardulmeu

Mari consumatori de arta si miere