Istoria peisajelor II

Vroom Hendrick, Dumbrava 1625 
N. Grigorescu Fete lucrand la poarta

Jan Both Pas Montan 1639-1641
Teniers David Tigani cca 1685
Francisco Goya- Gaina oarba- 1788

Carlos de Haes, Defileu, 1872.
David M. Peisaj Alpin 2009

Revin la un post care imi e tare drag. Poate cel mai drag din toate cele postate aici. Istoria peisajelor. Si poate ca nimeni n-are sa inteleaga ce importanta are aceasta "mutatie ontologica" in viata omului modern, daca n-a trecut macar o data prin "dumbrava minunata". Inainte de a trece mai departe v-as recomanda sa cititi Istoria peisajelor.  Altfel nu o sa vorbim aceeasi limba.

Am pus o poza cu un cuib in care erau pui in gaoace, iar un bun prieten imi spune: Wow, puii. Am pus o poza cu niste stupi iar o copila imi spune: Albineeeee. Si atunci ma intreb, unde am gresit? Caci, daca vroiam sa va arat pui, pozam zece mii de pui. Si daca vroiam sa va arat albine, atunci strangeam toti stupii din lume intr-un singur loc.

Asadar, Istoria peisajelor inseamna de fapt istoria imaginarului. Cum se transforma imaginarul din sentiment in grandoare, din traire in superlative?  Si pe buna dreptate, pretentiile mele sunt nejustificate cand vreau ca cei doi prieteni sa vada dincolo de "cei mai multi pui din lume sau cele mai multe albine". Sau, asa cum vedem in imaginea "Defileu" pe care i-am atribuit-o lui Carlos de Haes, cel mai inalt drum rutier din romania, Transfagarasan! Sau, in Peisaj Alpin, "cel mai albastru cer".

"Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat!" spunea Lucian Blaga in "Sufletul Satului". Pai daca ai iesit de sub vesnicii, e imposibil sa mai recuperezi sufletul satului cu aparatul foto. Vedem toti acesti turisti cu aparatele lor de fotografiat cum vor sa prinda momentul, caci orice poza e dovada faptului ca ceva le scapa, cascada Niagara in cadere, sau, ceea ce ne lasa gura casca, Marele Zid Chindezesc.

Istoria peisajelor e de fapt istoria departarii de obiect. Lumea nu mai poate fi cunoscuta la nivel senzorial. O data cu limbajul se produce mutatia ontologica de la obiect la semn si semnificant. Noi nu mai traim realitatea, ci doar o semnificam prin imagini si simboluri. Si doamne, de cate "imagini fara trup" nu suntem insufletiti astazi...

Copilo, ti-as spune in asentimentul lui Blaga, "pune-ti mainile pe genunchii mei. Uite, e seara, sufletul satului falfaie pe langa noi ca un miros sfios de iarba taiata, ca o cadere de fum din stresini de paie, ca un joc de iezi pe morminte inalte." 


Versuri: Lucian Blaga
Muzica: Bucium 
Asezare: David M.

             
                                                                                              
                     

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere