Van Gogh

Van Gogh Peisaj cu lan de grau

La Van Gogh culorile parca se prind singure in forme. Noaptea e personificata, luna si stelele sunt amestecate, galbenul torid si spatiile deschise, floarea soarelui si lanul de grau copt, toate parca se afla intr-un continuu delir. Caci, ceea ce-l caracterizeaza pe Van Gogh, dupa parerea mea, este delirul. Van Gogh picteaza ca si cum s-ar invarti in cerc, pentru ca Luna si Stelele sa se antreneze in aceasta pirueta , iar noaptea sa fie spectacol. Nimeni nu poate insa confunda galbenul lui Van Gogh, simbol al descompunerii, al degradarii si in final al mortii.

Luna spicelor ce dau in copt, luna secertului, luna in care infloreste Floarea de Soare, este luna nevrozelor si a insomniilor pentru Van Gogh. Pentru a echilibra situatia, Gogh are nevoie de spatii deschise, deoarece majoritatea timpului si-l petrece inchis in camera de sanatoriu privind pe geam. Asadar, echilibrul este dat de culori intenese si putin amestecate, imagini neclare care sa nu fie o copie fidela a naturii, ci o impresie dupa modelul poeziilor impresioniste, fara sa numeasca realitatea, ci doar sugerand-o, toate acestea il fac pe Van Gogh inconfundabil.

Nu stiu cum percepeti voi picturile lui Van Gogh, dar pentru mine totul sta sub semnul nelinistii echilibrate. Nelinistea de la miezul zilei, sau nelinistea noptii, data de prea multa liniste. Cand ma uit la peisajele lui, am o presimtire, sunt sigur ca ceva se va intampla, o pasare va zbura din acel lan de grau, caci prea multa tacere domneste in jur. Iata dar, natura nu mai se exrpima, ci impresioneaza. Nu prin maretie, nici prin superlative, ci tocmai prin tacere, prin ceea ce lipseste. Ma uit la celalalt tablou, nocturn, si parca este noaptea Nasterii lui Hristos, atat de mult a putut sa personifice noaptea Van Gogh, incat, a fost in stare sa picteze si tipetele unui muribund.

Galben, albastru si verde, culori asezate pe o harta termica cu zone de maximum si minimum. Nu ma intereseaza sa analizez in detaliu opera. Nu ma intereseaza nici viata artistului ca sa pot explica mai apoi opera, asa cum multi critici de arta fac. Nu ma interesaeza, nu ma interesaza nimic, atat timp cat Van Gogh a echilibrat atat de bine aceste trei culori: albastru, galben si verde. Putea sa picteze orice...caci nu are importanta din moment ce mi-a lasat o impresie puternica, si caldura culorilor ce au un efect terapeutic. Caci, in fata unui tablou ca acesta, nu mai am nevoie de soare, si nici de fereastra in camera. As putea trai prea bine, si as putea face plimbari prin lanul de grau, printre galben si printre verde, culoarea carea ma perde....

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere