Arta publicitara. Arta cu viata scurta. Arta Mare.

Cine vrea sa faca Arta Mare, sa-si puna marile intrebari. Ca si in filozofie, in poezie, in stiinta, nu mai se intreaba nimeni o data cu psalmistul "ce este Omul?" Arta are doua tendinte extreme. Sa isi exprime propriul Eu ca si cum Eul ar fi o fantana nesecata de motive si intelesuri. Se insista pe propria persoana pana la epuizarea motivelor. Patologic. Freudian. A doua tendinta e ca eul creator sa fie cat mai obiectiv. Sa critice sistemul, politicienii, atunci cand nu se vrea comerciala, uneori pledeaza pentru cauze nobile cum ar fi incalzirea globala, un fel de caricatura a vremii noastre cu pretentia ca exprima Spiritul Vremii.

In arta publicitara am observat:
-mitul geniului: solutia care vine de la oamneii "inteligenti"
-mitul bunastarii: oricine poate fi fericit daca...
-mitul paradisului: omul lipsit de griji, omul care traieste in armonie cu natura, omul primitiv.
-mitul androginului: moda, libertinaj, stare apolinica, extaz, sex, iubire-de-sine.
-mitul eternei intoarceri: originile si trecutul pentru a vedea in viitor.
-mitul solidaritatii si al eroului: omenirea va fi salvata intr-un final prin solidaritate.

Se poate numi atunci arta publicitara Arta in adevaratul sens al cuvantului? Unii spun ca nu se poate numi arta atat timp cat e comerciala. Dupa parerea mea nu are nici o legatura latura comerciala si faptul ca arta poate fi si profitabila. Dar pentru a raspunde la aceasta intrebare ar insemna sa facem filozofia artei. Ce-i Arta? Pentru asta am ales definitia lui Blaga, conform careia, arta trebuie sa se afle Intru mister si pentru revelare. Nu-i greu sa ne dam seama ca arta publicitara se afla intru imediat. Ea raspunde mai mult ca oricare arta nevoilor noastre imediate. Nu are nici o pretentie dogmatica si nici transcendentala. Bineinteles, cei care fac reclame sunt niste artisti. Produsul lor e artistic, tine de design, dar nu se poate numi Arta. In Muzeul National de Arta Moderna am vazut o masina de formula unu. Ca si arta publicitara, masina tine de arta tehnica, de sfera imediatului si utilului. O masina de formula unu nu se afla intru mister si pentru revelare. Pentru a fi Arta trebuie sa fie mai mult decat o masina de formula unu, si sa-si depaseasca conditia.

Am sa las putin arta publicitara in pace, si am sa critic arta post-modernista pentru ca merge pe aceeasi schema. De fapt am ales arta publicitara mai mult sa simplific lucrurile, ca sa ma fac mai usor inteles.

In primul rand schema pe care merge orice reclama, si majoritatea artistilor postmodrnisti este: METAFORA. Matafora e o comparatie mult mai complexa. Uneori nu are nevoie de cei doi termeni comparativi. Nu vreau sa spun ca arta publicitara e doar o gluma. Insa schema e simpla de cele mai multe ori. Se ia un termen conotativ si se inlocuieste cu sensul lui denotativ. Esti cu scaunul la cap. Lucru pecare il puteti vedea in imaginea de mai sus. Procesul de realizare a metaforei constă în "punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii". Acest transfer duce la imagini artistice si apropie concretul de abstract. Asadar metafora este un procedeu artistic, nu este insa Arta. Nu metafora face poezia valoroasa, ci sensul pe care il reveleaza o metafora face poezia valoroasa. Procedeul artistic tine de tehnica si de limbaj. Diferenta pe care am facut-o in alt post

Lucian Blaga face diferenta intre metafore plasticizante si metafore revelatorii. Metaforele plasticizante, ca si arta postmodernista functionaza dupa schmea figurilor retorice, ca un discurs sofistic. Metaforele revelatorii dau seama de specificul omului intru Univers si pentru revelare. Aceste metafore transced conditia strict practica a omului. De-aceea in publicitate si in arta zilelor noastre nu vei gasi niciodata marile intrebari: Ce este Omul? Conditia Omului, suferinta zugravita de un El Greco sau de un Velasquez si mai ales un Brancusi cu coloana infinitului, suma de sacrificii. Suferinta e o tema universala si revelatorie. Pentru ca prin suferinta omul isi depaseste conditia. Din contra, arta din ziua de azi vrea sa distraga atentia de la marile probleme. Vrea sa distreze, sa fie funny. Intr-adevar, nu putem avea pretentii prea mari. Arta aduce un plus de savoare, un confort, ca un scaun tapitat. Ne delecteaza, ne incanta, ne uimeste de cele mai multe ori prin poantele ei, prin imaginatie, prin tot ce are mai frumos. Am ales arta publicitara pentru ca este cel mai bun exemplu de arta cu viata scurta. Arta moderna prin care iti capeti faima si recunoastere mondiala peste noapte, dar care nu rezista odata cu trecerea timpului. Ceea ce si-au propus avangardistii, moartea subiectului creator din Lume, se vede cel mai bine in arta publicitatara.

*Aceasta reclama foloseste ceea mai simpla schema. Mai mult, genu asta de reclama a devenit un cliseu (din lipsa de imaginatie).

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere