Street art. Sau arta cu viata scurta.


Istoricii artei nu puteau trece pe langa un fenomen care a prins amploare prin anii 80 cum ar fi Graffiti. Prea 'la vedere' ca sa nu fie luat in seama, adus in prim plan de viata citadina. Fenomenul nu-i atat de nou pe cat credem noi. Eruptia Vezuviului a păstrat graffiti sgâriat pe peretii din Pompeii, și ne oferă o perspectivă directă asupra vietii de stradă: latină vulgară, insulte, magie, declaratii de dragoste, mesaje politice (sursa: Wikipedia). Problema pe care mi-am pus-o, vazand cateva sute de imagini cu Graffiti, a fost aceea daca arta din strada poate da marturie de 'spiritul vremii'. Asadar, Istoria artei nu ma intereseaza atat de mult pe cat ma intereseaza "Istoria gandirii artistice". Cu alte cuvinte, ma va interesa sa vad Arta ca forma de comunicare si cunoastere. Sa fac Istoria artei ar fi destul de arid si plictisitor. E plina blogosferea. In plus, dupa cum vedeti, va trimit la surse mai mult sau mai putin credibile cum ar fi Wikipedia. Ei vor crede ca v-au lamurit cum sta treaba asta cu Istoria. Sa fie oare asa de simplu? Haideti sa vedem.

Adevarul e ca nu prea stim ce e Istoria. Imaginatia noastra? Daca ar fi asa, atunci pe buna dreptate arta poate fi singura dovada istorica. Sa fie oare evenimentele? Ce putem cunoaste din evenimente daca nu o stare de fapt si nimic mai mult? Si pana la urma ce evenimente sunt considereate importante si ce evenimente importante sunt uitate? Istoria e nedrepta cu evenimentele. Mai mult, de-alungul timpului s-au impus doar acele evenimente care au alimentat 'imaginarul colectiv'. Restul au fost uitate, sau sterse de ploi si vreme. Atunci, poate fi istoria o dovada a trecutului nostru? Daca nu istoria prin fapte, poate ca arta va vorbi mai mult generatiilor viitoare despre omul de azi. Asadar, Istoria se transforma in Imagologie. Prea multe intrebari si ambitii mari pentru un asa titlu.

Haideti atunci sa ne intoarcem la avangardism, ca-i mai aproape de noi. Ce voia avangardismul? Ruperea de orice canonane, negarea dogmatismului, libertate de expresie, jos cenzura, 'jos arta caci s-a prostituat', intr-un cuvant voia "detoate". Astazi ne intoarcem in muzeu sa vedem miscarea Dada cu Tristan Tzara, Max Ernst, Paul Eluard, Andre Breton, etc. Poate ca ne spune ceva despre spiritul acelei vremi in care lumea se afla intr-o criza de identitate. Dar in timp ce Ion Vinea scria Manifestul activist catre tinerime, o mama cumpara zarzavaturi din piata...Un alt tanar se plimba cu bicicleta pe malul raului, doi indragostiti se iubeau cu foc sub nuc, iar cei mai multi studiau marii clasici si Romantismul de tip Bidermeier in liceu. Ei bine, si acest scandal mai mult de "camera" s-a stins repede si daca nu genera in suprarealism, poate ca acum nu mai intra in manuale.

Am ajuns la supraralism care se voia tot o manifestare impotriva rationalismului, la fel ca romantismul impotriva clasicismului. Numai ca el a avut succes pe baza ideilor lui Freud. Iata dar, ca spiritul vremii se impune in fata Istoriei. Mai mult, suprarealistii voiau si o schimbare de tip comunist in societate. Doar artistii sunt cei mai idealisti oameni, si fara un Diego Rivera nu se putea picta o scena cu lupta de clasa in palatul lui Rokeffeller. Pictura a fost distrusa dupa un scandal mediatic si politic. Daca 'revolutia' culturala reusea in America, cu siguranta erau adunate piese cu piesa si reconstituite azi in muzeul 'muncitoresc american'. Arta supraralista, cu tot ecoul pe care il avea, era astazi mai mult decat o religie. Iata dar cum Istoria artei e de fapt Istoria ideilor si a gandirii care se impune. Nu stim cum incep aceste idei sa se impuna si sa rastoarne vechea paradigma. Insa ele dacca nu alimenteaza imaginarul colectiv, sunt uitate repede. 

De multe ori Revolutia Franceza ia ca punct de cotitura in Istorie Caderea Bastiliei. Dar din punct de vedere strategic si militar, Bastilia era o inchisoare fara prea mare importanta. Sunt multe lupte mult mai importante care au decis soarta Europei si care, daca n-ar fi fost atat de recente, cu siguranta nu l-am fi cunoscut. Dar haideti sa nu mai ne ducem atat de departe si sa revenim la recenta perioada si "revolutia culturala" din Republica Socialista Romana. Ei nu, nu asa. Nu vreau sa spun ca arta se transforma in propaganda. Vreau doar sa arata ca Istoria poate fi plina de insemnatate, dar si lipsita de insemnatate (C. Noica).  Vreau sa spun ca nu putem cunoaste din Istorie prea mult despre ce a fost si cu atat mai mult nu putem invata din "greselile istoriei". Daca istoria nu poate da socolteala de specificul omului in Lume, atunci haideti sa vedem daca poate da arta.

Arta din strada, prin caracterul ei efemer se adreseaza lucrurilor actuale. Ea nu vrea sa reziste peste ani. Ea critica sistemul si prezentul. Va invit la un tur imaginar prin muzeul de istorie al viitorului. Si reconstituind sa zicem "zidul Berlinului" vom vedea pe el desene Graffitti. Vom reface dupa acele piese toate ideile anti-consumeriste, caci deja am depasit societata noastra egoista si avara care se bazeaza pe consum, si ne vom face o imagine "aproape reala" despre ce inseamna viata secolului XXI. Nu doar ca vom aduce un plus de interpretare fenomenului artistic, dar vom accepta ca remanierea gandirii de azi se datoreaza tocmai acelui spirit al vremii anticonsumerist. Si, pe buna dreptate, arta stradala va fi marturia istoriei noastre si mai mult de  atat marturia gandirii noastre. Dar ceea ce ne va scapa, caci vom fi totusi oameni ai istoriei, e ca in timp ce o minoritate manifesta artistic, o mama cumpara zarzavaturi din piata, doi tineri se iubeau cu foc sub nuc, si cei mai multi elevi studiau Suprearealismul si Avangardismul in licee. 

Acum ne intrebam daca Adevarata Arta, adica Arta Mare cum imi place mie sa zic, este prinsa in contextul Istoric sau daca iese din context. Nu am raspuns si nu am clarificat intrebarile de la inceput. Ba din contra. Cunoastem din ce in ce mai putin despre realitatea Istorica. Arta din strada cu siguranta ca vorbeste despre noi. Dar nu vom sti daca ea este "realitatea din strada", "specificul omului" sau daca nu cumva realitatea este acea femeie cu sacosa plina de zarzavaturi. Graffiti este si are dreptul sa fie impotriva publicitatii excesive de pe toate zidurile, care ne agreseaza si ne sufoca la metrou, in piata, oriunde si are dreptul ca orice arta prinsa de context sa fie 'impotriva a ceva'. Nu vom sti insa daca peste ani va fi simbolul culturii noastre, sau daca nu va fi uitat, caci pe sticla nu se poate face graffiti. Arta lipsita de dragoste nu poate iesi din context. Caci, departe de vremurile astea, ne vom intoarce nostalgici la zilele in care aveam "de toate". Dar eu stiu ca nu obiectele te imbogateau si nici nevoia de consum, ci sensul pe care il aveau. Un sens pe care inca ne anima in arta publicitara.

Avem poze,
iar de poze nu mai putem fi siguri.
Avem vise,
iar visele stim ca sunt inselatoare.
Avem Istorie.
Pentru ca avem urme de Graffiti.
Avem dovezi.
Intelesuri ascunse sub gramezi

Cine vrea Arta
Sa-si faca Istoria vietii sale.
Cine vrea Arta
Sa-si puna marile intrebari!

Atunci iti voi arata cu degetul
Vezi pantecul femeii?
Acolo incepe Istoria si Arta.
In dragoste!
Si vei trece dincolo de timp
Prin moarte.


D.M.

3 comentarii:

Dumy spunea...

"Vezi pantecul femeii?
Acolo incepe Istoria si Arta.
In dragoste!
Si vei trece dincolo de timp
Prin moarte."

foarte frumos spus!

D.M. spunea...

Adevarul e ca te-ai oprit la ce-i mai frumos. Nu degeaba esti femeie.

Anonim spunea...

cefainarfisaeliminamdepepamantosingurazicuvinteca:adevaruleca,teiubesc,mereu,tottdeauna.darcelmaimultasvreasaeliminamdepepamantcuvantulconcret.a..siahhhhhhh.

Mari consumatori de arta si miere