Recapitulare

John Melhuish Strudwick
British
1849 - 1935
When Apples were Golden and Songs were Sweet

In muzeul national din Tara Galilor am avut o surpriza placuta. Nu ma asteptam sa vad un Nicolas Poussin, sau ce-a fost si mai surprinzator, un El Greco. Printre altele am notat un tablou semnat de Rene Magritte, Jean Aselijin, peisajul cu raul si biserica, si Jean Francois Millet, the Gust of the wind (1817-1873). Din ce petreci mai mult timp in preajma marilor tablouri, din ce arta devine mai interesanta. E ca atunci cand inveti cum sa asculti Jazz. Urechea nu e formata. Ca un degustator de vinuri, simturile tale devin din ce in ce mai fine, mai exigente. Asa si Marea Arta. la inceput te poate plictisi, si mai ales e obositoare. Dar cand vezi culorile lui Nicolas Poussin, neamestecate, neasortate, si totusi completandu-se, albastru cu galben si rosu cu verde, nesterse de timp, n-ai cum sa nu ramai putin extaziat. Poussin e genial! In rest, acest tur prin muzeu n-a facut decat sa-mi confirme pre-judecata cu privire la istoria peisajelor, implicit imaginarul colectiv, si cu privire la faptul ca rosul, in mare parte, e culoare specific barbateasca. Ca Fecioara Maria si Iisus reprezinta de obicei ambii poli, rosu si albastru. 

Cu toate astea, surpiza si noul a venit de la John Melhuish Strudwick. Mi-a atras atentia chipurile androgine ale personajelor din tablourile lui. Undeva intre Botticelli si Grigorescu, Strudwick poetizeaza arta, o aduce undeva in planul basmului, al imaginarului, intr-o lume cu zmei si femei care canta din Lute. Strudwick, nume de galez mai degraba decat englez, mi se pare oarecum un rebel pentru timpurile lui. Zic asta pentru ca atunci cand altii descopereau Expresionismul, el se intoarce la renascentism si stilul medieval, cu tendinte manieriste, deci la izovarele clasice. Nici nu stiu daca folosesc corect termenul de neoclasicism daca as indrazni sa-l incadrez intr-un curent. Mai mult, chipurile de o frumusete androgina, ma duce cu gandu la modelele preluate de marile case de moda din ziua de azi. Si ce inseamna un chip angelic, daca nu lipsa de griji, o stare apolinica, o gradina, o preafrumoasa fiinta aflata in livada cu piersici? Strudwick e dovada vie ca se poate face Arta Mare in ciuda curentului si in ciuda spiritului vremii.

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere