Gustav Klimt

Mi-a fost dat un album cu picturile simboliste ale lui Klimt chiar atunci cand magnolia isi dadea florile. M-am dus in parc sa-l rasfoiesc in liniste. Am acoperit fata femeii cu o frunza uscata si mi-a iesit o pictura mai mult suprearealista decat simbolista, caci tot ce conteaza e sanul. Si centrul pantecului. Si daca ma gandesc, fata acoperita nu poate fi altceva decat o negare, un complex eudipian, o identitate furata. Apoi, ca un experiment, am coperit sanul cu o petala alba, lasand fata descoperita. Efectul n-a mai fost acelasi ca si cum as fi mutilat pictura. Asadar, Klmit a fost genial lasand sanul descoperit. Motivul sanului apare in multe picturi, de la renascentisti pana la suprarealisti. E ceva maternal, altfel nu-mi explic. Te intrebi uneori ce e frumosul? Un san lasat ca o lacrima, o magnolie cu petalele usor trecute. Te intrebi uneori ce-i dragostea? O toamna care te incearca greu si nu stii de ce, caci pe de-asupra ta trec in zbor cocorii.

Un comentariu:

silvia spunea...

Buna, David ! Ce mai faci ? Si eu sunt o indragostita de Klimt. O primavara minunata!

Mari consumatori de arta si miere