Kosmos. Reha Erdem


http://www.youtube.com/watch?v=oRiFHPm18jI

Reha Erdem e un regizor de origine turca. Nici n-ar putea fi altfel. Turcii, in opinia mea, sunt printre cei mai buni regizori alaturi de sarbi si rusi. Daca in materie de subiecte sociale, partea asta a balcanilor se aseamana foarte mult, luand viata in raspar, sau facand haz de necaz ca evreii, iata ca turcii au ceva aparte: dimensiunea mistica orientala care in esenta nu-i atat de diferita de mistic ortodoxa. Este insa mult mai bine exprimata, mai organic asezata in pelicula. 

Un nebun care vine de nicaieri intr-un oras provincial de granita este primit cu scepticism. Comunitatea este inchisa la nou iar tot ce vine din afara prezinta o amenintare. Cu toate astea, nebunul este acceptat datorita faptului ca salveaza un copil de la innec, dar si datorita darului sau de a vindeca. Lumea se strange la usa lui ca la moastele unui Sfant. Nu dupa mult timp, isi dau seama ca vindecarile lui se intorc impotriva lor. Satul il cauta ca pe un talhar cu "furci si topoare" ca sa il "judece". Scena nu se intampla intocmai in film, dar ideea ma duce cu gandul la gradina Getsimani. De ce ati venit dupa mine ca dupa un talhar? 

Ideea din spatele filmului e ca pacatul transgenerational nu se poate spala decat prin acceptarea acelor nebuni in mijlocul nostru. Nu poti sa te vindeci fara sa iti accepti boala. Toata suferinta vine din faptul ca omul iubeste atat de putin. Si atunci, intr-o generatia apare un astfel de renegat al satului, un descult sau o lunateca. Ei sunt singurii care pot spune adevarul in gura mare. O alta idee ar fi ca soarta omului si cea a animalului nu este diferita, iar totul este desertaciune. Cu replici din cartea Eclesiastului, filmul lui Reha este de o insemnatate care profanilor le scapa.  Omul nu poate iubi decat in trup, adica o iubire carnala. Nu poate iubi decat ce e desertaciune, decat ceea ce moare. De aceea totul pare atat de animalic, caci spiritul numai in trup isi gaseste odihna.  

Am venit sa te iubesc, mama, spune nebunul, trup si suflet. Scena socheaza, si daca ne-am gandi la puritatea si repsectul musulmanilor pentru mama, am trage concluzia ca e pura blasfemie. Dar ceea ce vrea sa zica nebunul cu ochi inchisi ar fi... am venit sa te iubesc mama, te iert pentru nefericirea ta, te iert pentru nebunia mea, te iert pentru crima tatalui tau si pentru neajunsul de a te fi nascut. Eu sunt un nebun, eu sunt nevinovat si numai un nevinovat poate sa stearga pacatul stramosesc. Numai un miel putea sa fie sacrificat dupa legea mozaicala. Satul nu-si accepta nebunia, iar nebunul se pierde intr-un final in neantul zapezii, acolo de unde a venit.

Acolo unde Cerul atinge Marea, acolo vei striga si tu Sinu Adunai, brining de Kosmos! Si vei fi liber. Caci daca totul e desertaciune, singura implinire ramane in dragostea care transcede timpul, adica in Kosmos. Te voi intreba atunci o data cu marele poet, vei plange mult ori vei zambi de razele acelei dimineti? Vei dansa ca  un nebun si vei striga brining e Kosmos. Sinu Adunai? Vei musca din spuma marii ca un caine fericit? Vei zbura razant cu valurile o data cu pescarusii la ivirea zorilor? Vei fi nascut din nou? Iata ca singura salvare ramane in regasirea lui Neptun. In albastru care-si accepta maternitatea si in rosul soarelui, care incalzeste adancurile apelor si le face sa rodeasca.



Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere