Film, arta si sex..

Printscreen din filmul Sex and Lucia

Ai crede ca in secolul nostru sexul nu mai e un subiect tabuu, cu atat mai putin in arta cinematografica. Eu cred tocmai contrariul. Cred ca nu se pune suficient accent pe contactul fizic, pe aceasta iubirie carnala in arta cinematografica. Si aici ma refer in special in filmele de porductie hollywoodiana. Ma uit la filme de dragoste, romantice, si altele, unde cei doi progatonisti parca isi pun bete in roate pana ajung in pat. La final, pentru ca ai fost cuminte, esti rasplatit cu o scena mult asteptata. In filmele de actiune, cam aceeasi chestie. Protagonistii trebuie sa sfarseasca pana la urma in pat.

Daca au inceput cu patul, e clar ca dee acolo vin toate problemele, deci drama se desfasoara invers. (Ce prejudecata, ce umbra arunca peste actul sexual care trebuie sa fie superb in sine si pentru sine). Apoi problema se dizolva repede. Ca si cum "finalul fericit" e tot ce am urmarit. Mai departe nu ne intereseaza. Important e ca s-a terminat cu bine, el a cucerit-o, problemele s-au rezolvat, diferentele de statut social la fel, chiar si dramele interioare prea facil rezolvate. Sexul, ca sa nu fim pretentiosi si sa spunem iubirea, nu-i decat un scop pe care trebuie sa-l atingi. Si apoi ce facem cu ea?  

Ce ramane atunci din fanteziile noastre romantice cand isi gasesc obiectul adorat? Ramanem cu o nostalgie a continuitatii si incepem sa ne imaginam diferite variante din punctul in care am fost lasati suspendati, adica de-acolo de unde cu adevarat se poate intampla ceva minuna? Preludiu a fost frumos, hollywoodian, dar filmul , viata, incepe daca vrei cu happyendul. Si aici apar filmele non-conformiste care sa continuie fabula. In filmele de duzina se pune accent pe drama interioara, pe poveste, care poate fi interesanta, dar niciodata pe viata concreta. Sexul in astfel de filme vine doar ca o "rasplata". Nu-i asa ca vrei? Astepti sa se intample minunea. Ea vine intr-un final, dar mereu intr-un final. Si atunci traiesti numai finaluri sau inceputuri.  

Sexul in astfel de filme nu-i un mod de a trai prezentul, cu atat mai putin un stil de viata. El se consuma doar in "indragosteala".  O regula nescrisa a cinematografiei de tip fast-food este: nu te futi mai mult de doua ori intr-un film. Si din economie, fiecare scena se termina prea repede. Chiar e un paradox. Sex pentru ca vinde, si totusi, prea putin sex. Nu ma mira ca adesea oamenii nu stiu ce inseamna a iubi, de aici o lista lunga de frustari, alte drame ecranizate si blocaje. Inca un paradox intre idealismul filmelor americane si realismul celor europene. In ultimul caz, viata bate filmul. (Normal ca aici e vorba de gusturi, iar gusturile...hmmm gusturile...) E greu sa sesizezi diferenta dintre libertinaj si sex, sa nu faci greseala tipica anilor 60. Caci libertatea de a face sex nu te va transforma niciodata intr-un obiect sexual.

Stiu, imi veti spune ca e pornografie ceea ce vreau si astept de la un film bun. Va inselati. Pornografia e lipsita de context. De orice context. Nu poate fi nicodata film. Ea isi simuleaza unele decoruri, chiar incropeste un scenariu: baiatul cu pizza, secretara, politista sadica, etc. Pornografiei ii lipseste mult din erotismul unui act sexual in adevaratul sens al cuvantului. E adevarat ca se poate face un film cu subiect pornografic, se poate contextualiza ca in filmul Sex and Lucia, dar nu e pornografie. Cred ca arta cinematografica sufera foate mult din lipsa unei maturitati sexuale, sau din lipsa unei educatii sexuale. Sexul, e un subiect tabuu, stiu, e frumos sa ramana in mister aceasta alchimie, dar si mai frumos e sa cunosti mai mult despre arta de a trai in propriul tau corp, adica sa fii una cu tine, una cu celalat si una cu pamantul. 

Ei bine, surpriza vine chiar de acolo de unde te astepti. Adica de la filmele indepedente. Si ca sa fiu mai exact, de la filmele europene. Pentru filme erotice (inca o data, nu pornografice) va recomand filmele de productie spaniola si cele frantuzesti. Pentru filme cu subiecte sociale, est-europenii sunt cei mai buni (rusii, sarbii, romanii), pentru filme cu adevarat speciale (turcii). Intr-adevar, sexul trebuie sa fie mai intai de toate o arta. Iar daca nu e suficient exploatat in arta cinematografica, atunci unde? Prin sexualitate se poate atinge cel mai usor latura mistica a fiintei, chiar si pentru omul profan. Din punctul asta de vedere, artistii stiu sa traiasca amoral. Initierea in aceasta taina a iubirii carnale nu-i pentru toti.  Nu-i de mirare ca cele mai frumoase povesti de dragoste le intalnim la artisti (Frida, Diego, Dali, Gaala) si la nebuni (Vezi filmul Kosmos). Iubirile mari, sunt iubiri sexuale inainte de toate. Caci omul traieste carnal, iar spiritul numai in carne isi poate gasi implinirea.

Sex and Lucia, e un film genial. In primul rand se identifica aceasta legatura puternica cu pamanrul (scena de la mare), apoi cu barbatul (nevoia de soare a  Luciei) apoi el viseaza copilul in apa, apa din care se naste, apa care e de fapt pantecul femeii, si el se intoarce in femeie. Inca o data scena in care ea se autosatisface imaginandu-si ca mama ei face dragoste cu un barbat. Caci de la mama trebuie sa vina cunoasterea corpului, cunoasterea de sine si implinirea unei vieti sexuale. Erotismul e de fapt constientizarea rivalitatii dintre mama si fiica, in modul cel mai freudian posibil. Da, raspunde Lucia intrebarii: ai fi vrut sa fii in locul mamei tale? 

Un comentariu:

Anonim spunea...

nu.iasacavrei?

Mari consumatori de arta si miere