Pe urmele tiganilor. Latcho Drom

Am vazut un film destul de interesant. Regizorul francez. Insa ii lipsea profunzimea. Era ca un antropolog care admite faptul ca traieste intr-o lume fascinanta, dar pe care nu o poate intelege decat din afara. Ai impresia ca participi la un documentar foarte intersant in spiritul celor de la BBC, care te lasa cu gura casa si cu un WOW. Spectatorul ramane  totusi spectator, cum spectacolul ramane spectacol...Emotiile sunt de scurta durata. Atat cat tine filmul. Apoi iesi din intunericul cinematografului in soarele izbitor de pe Magheru, iti pui ochelarii si iti vezi de drum in marele furnicar. Nu te-a transformat cu nimic. Ai ramas doar cu un gust placut si cu "ce chestie, domne'..." 

Scena din final (Gadjo dilo) imi pare a spune multe despre sentimentele regizorului. El incearcat din rasputeri sa intelega puterea karmei, sa inteleaga sufletul complicat al tiganului, insa fara succes. Pe finalul filmului personajul principal imita dansul de la groapa, dovada simbolica a unei inmormantari si a unei renasteri. El incearca sa se elibereze de sub blocajul ratiunii, dar franele transcendente par sa il opreasca. Cauta si nu gaseste acel ceva ce-i face pe acesti oameni atat de fatalisti. E ultimul lui strigat de ajutor, imitand dansul tiganului, esuand in a intelege. Tocmai esuand in a intelege, pare ca ajunge la esenta sufletului nomad. E o eliberare personala, poate, chiar daca  sufletul de tigan ii ramane totusi strain. 1000 de ani de pribegie nu pot fi recuperati intr-o generatie.

Iata diferenta intre scena asta regizata  de francez, cara a intuit bogatia sufletului nomad,dar fara sa ajunga in profunzimile lui, si aceasta scena balcanica regizata de sarbul Slobodan Šijan. O descoperire geniala  pe urmele tiganilor pornind din India, trece prin Romania, Turcia, Ungaria pana in Spania . Melodia apare si in "Trenul Vietii" regia Radu Mihailescu.In fragmetnul postat aici e o scena memorabila de o profunzime psihologica foarte subtila. Copilul care incearca sa-si impace mama. Se duce sa le ofere bani lautarilor pentru a-i canta, a o inveseli. Acestia nu accepta banii care aduc ghinion, insa ii canta totusi copilului. Numai tiganul intelege tristeta nomada. Adica tristetea fara nume. Cea care tine de suflet...De-aia muzica are darul de a o vindeca pe mama, si mai tarziu, de-al scapa pe copil de accest complex. Pentru ca orice trauma se rostogoleste, se transmite ereditar.

As vrea sa vorbim mai mult despre Latcho Drom, despre aceasta odisee a sufletului de tigan, cu o scena  memorabila filmata in Romania. Am sa stau departe de contextul social, ca sa nu politizez arta. Vreau sa intuim impreuna frumusetea de a lasa sufletul liber, dar si neajunsurile acestui exercitiu. Nu poti sa castigi ceva fara sa pierzi. Daca vrei libertate, vei sacrifica siguranta calduta a caminului sau a zilei de maine. Arta pare ca se naste din durere aici. Acest popor care s-a incapatanat sa fie altfel. Mergand pe urmele din  Latcho Dorm, am vezut minunea unei culturi care a supravietuit mai bine de 1000 de ani in conditiile cele mai nefericite. E o minune care antropologilor le scapa,  o Istorie care pentru istorici inca e minunat de incerta. Uneori destinul lor se confunda pana la martiraj. De la John Hoyland care a scris prima lucrare importanta în favoarea tiganilor si pana la canonizarea primului tigan din istoria Bisericii Catolice 1997, a fost o cale lunga.

Muzica, aceasta arta are darul terapeutic de a vindeca toate suferintele si pacatele transgenerationale. Si cine ar putea sa cante mai bine decat tiganul si evreul, el care a fost alungat si batjocorit o mie de ani. Structura lor interioara s-a modificat. Ei sunt cel mai aproape de principiul crestin al lui Iisus cand spune in fata lui Pilat, Tara mea nu e de pe pamant. Aceasta idealizare nu poate veni decat in contrast cu mizeria si degradarea sociala. Sper ca Latcho Dorm si arta cinematografica sa schimb lumea, sa sensibilizeze inimile si sa faca un pas in intelegerea celuilalt intr-o lume a contrastelor. E un efect psihologic nemaipomenit. Probabil ca prin muzica, tiganii au intels cum sa-si impace demonii, frustrarile, neajunsul de a fi nascut.  


Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere