De ce bate toaca?



Compozitie: D.M.
Bocet: Brandusa Birsan
Zgomot de fond: Caii lui Fane de la Sacele,
Ploaie cu tunete, Apa care curge, Cainii care latra, Stana de oi, Pasari de curte
Voce: Russian Folk Choir Kremlin Capella 
Toaca: Manastirea Crisan
Inspiratie: Tarkovsky
Photo: D.M. sat Olanu 2011

Tablou


Nimic nu transcede mai bine orizontul meu spatial in care mi-am dus somnul milenar, peticul meu de cer, mai bine ca sunetul de toaca. Norii se rispiesc si o data cu ei toate duhurile rele, toate zgomotele de fond, intrand intr-un Univers atemporal. Spatiul este spart de acest sunet ancestral, care vine de demult sa aduca ploaia pe pamant, sa imprastie norii . Pe dealurile mele se bate toaca cu har si se lumineaza de ziua.

Pe dealurile mele lipsite de cucernicia vanatorilor de balene, lipsite de maretia Alpilor, in acest spatiu unduitor toaca se bate pentru viii si pentru mortii. Toaca bate cu rezonanta in suflet. In toaca bate ritmul naturii, dansul care aduce ploaia, linistea serii, sunetul care cheama oamenii de pe camp. E un sunet plin de materialitate care se porneste usor la vale pe inserat. Toaca ne aduce aminte de prima lovitura a ciocanului in lemnul crucii, sunetul care ne-a adus pacea si ne-a impacat cu Omul. Toaca e Toccata si fuga lui Bach.

Cand toaca bate, lumea se umple de zeitate si fiecare loc devine o hierofanie, caci, in mijlocul padurii sau pe camp, cand ploua marunt a toamna si mohorul este aplecat pe marginea drumului, cand din spatele ud al dobitoacelor ies aburi fierbinti ca din pamant, iti vei simti pruncul cum tresalta, caci aici este Poarta Cerului, si te vei descalta de sandale pentru ca tu pasesti pe un pamant Sfant. Si atunci cand vei urca agale cu oile la munte, vei stii ca acesta este Muntele Sfant. Si vei cobor in ritmuri de toaca in vale si mai apoi in pamant, pentru ca din eternitate vii si in eternitate te duci.

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere