Vizita lui Carol I la Curtea de Arges. Istoria Peisajelor.

Carol Popp de Szathmary vizita lui Carol I

la Curtea de Arges

La muzeul National de Arta am vazut o picutura interesanta semnata de Carol Popp. Interesanta pentru mine cel putin din doua perspective. Traind in Curtea de Arges am privit cu interes arehologic vechiul topos al orasului. Al doilea filtru este cel al Istoriei Peisajelor. Se pare ca pe la 1850 coltu asta de lume inca traia mai aproape de cer. Peisajul nu are cum sa nu trimita la cel flamand din epoca lui Van Hayek, Albert Cuyp, Jan Both din preajma anilor 1600, tablouri care de asemenea le puteti vedea la acelasi muzeu. 

San Nicoara, din cate stiu eu a fost prima biserica catolica din Tara Romaneasca lucru pe care il sustine si Neagu Djuvara. Intr-adevar, arhitectura este deosebita de bisericile ortodoxe. In departare se vede Biserica Domneasca, si undeva la orizont Manastirea Curtea de Arges. Insa claritatea imaginii lasa de dorit, asa ca v-as invita sa vedeti originalu. 

De ce a ales Carol Popp, (printre primii patru fotografi din lume) sa picteze in prim plan ruinele bisericii San Nicoara? Aici pot face o serie de speculatii. In primul rand regele Carol venea intr-o tara a carei Istorie se revendica de la intemeietorul Basarab, dar care pare a fi in ruine. Carol I vine ca legiuitor, ca om care pune ordine si care incearca sa revendice trecutul. Pe de alta parte, se revendica o oarecare mostenire catolica, si implicit occidentala. Daca Carol Robert, regele regatului unguresc a venit pana la fortul Argys sa il traga de barba pe Basarab, vasalul sau, e clar ca influenta bisericii catolice avea si un rol misionar si "civilizator". 

Renascentistii si ei isi revendicau operele dintr-o Roma glorioasa, dar apusa de mult. In tablourile celor mai multi pictori renascentisti apar filozofi printre ruinele vechii cetati. O glorie apusa, o Istorie in ruine. Facand o paralele cu acest tablou, as putea spune ca in principatele roamne incepe Renasterea  o data cu venirea regelui Carol I si vizita lui in capitala Tarii de odinioara. Nu intamplator Carl Popp a optat sa picteze ruinele, care par a fi mai putin semnificative, (chiar si azi vizitatorilor le scapa biserica San Nicoara) se putea picta frumoasa Manastire, sau Biserica Domneasca, insa contextul nu ar mai fi fost acelasi. Din prima capitala a tarii a ramas doar o ruina, pare a sugera Popp.

Este o renastere atat idologica prin crearea mitului national, cat si una istorica. De la Ram ne tragem se traduce ca de la Roma ne tragem...iar scoala pasoptista ridica latinitatea limbii ca fiind singurul adevar lingvistic. Ultimile descoperiri in palogenetica au aratat ca nu prea ne tragem de la Ram, dar importanta simbolica in creara Identitatii Nationale a acestui fapt a fost covarsitoare si benefica. "Istoria nu e stabila,  nu e incremenita, ea e in miscare; continuu prezentul creaza trecutul", spunea Neagu Djuvara in Exista o Istorie Adevarata?(humanitas, 2012:6) Astazi se pare ca factorul autohton, dacic, dar si al popoarelor migratoare cum ar fi cumanii a fost mult mai important decat latinitatea noastra. 

Din perspectiva Istoriei Peisajelor, natura pare ca isi ia cursul firesc. E un peisaj care incepe sa se lumineze in stilul cel mai romantic. Inca nu sunt piscurile si trecatorile de pe Olt, dar nici mult pana cand cerul va deveni azuriu nu mai este. E clar ca se iese din crang, ca apar spatiile deschise incepand cu anul 1800. Omul iese din dumbrava minunata. Am mai scris despre acest subiect, de aceea n-am sa il reiau in totalitate. Doar amintesc de el in Istoria Peisajelor si Istoria Cerului. Este de fapt o istorie a mentalitatii si o cotitura imagologica in perceperea cerului. In acest tablou se observa clar cum se trecere de la Natura la Peisaj.