Кецове sau Marea Neagra


Actiunea filmului se petrece in Bulgaria, undeva la tarmul Marii Negre. Singura plaja care a ramas virgina, in care nu au invadat turistii. Insa si aici, ca si in Romania, baietii destepti au concesionat plaja, desi e declarata ca fiind rezervatie naturala. Povestea ne suna cunoscut, parca ar fi o afacere cu iz balcanic. Sa ne gandim doar la Vama Veche unde nudistii nu mai au loc...Sau la partea economica si ambitia de a extrage gaze de sist intr-un loc care ar polua tot tarmul. Ne-am saturat de aceste subiecte, asa ca filmul nu insista pe nedreptatea sociala. Ci pe o evadare care isi gaseste sfarsitul in Mare, la propriu. Aceste  nedreptati par mici obstacole in gasirea adevaratei libertati care primeaza in fata pretextului de dreptate sociala.

Da, stiu, sociologii ar spune ca acesti tineri, cu un cazier si un trecut patat, au propria lor subcultura. Ca ei sunt impotriva a tot ce inseamna progres. Un fel de rebeli fara cauza, niste idealisti.  In acest film, singurul lucu pe care il cauta cativa tineri ajunsi pe plaja e linistea. Un evadat, altul cautat pentru talharie, o fata care ar vrea sa fie baiat, un indragostit care tocmai s-a desaprtit si un cameraman care cauta sensul vietii la marginea Marii Negre. 

Senzatia e ca aceste refugii sunt iluzorii. Si totusi, nimeni nu se gandeste ca o data cu iarna acest miraj creat de mare va disparea. O voce imi spune ca nu are rost sa ma gandesc la viabilitatea sau la sansele de eliberare a acestei povesti. Ceva imi spune sa las toata psihologia, toata tendinta de a judeca prin prisma a ceea ce functioneaza si ceea ce nu functioneaza. Ceva imi spune ca pentru o ora, doua, sa ma bucur de libertate si de birza marii. Sa nu mai stau pe scaunul psihologului. Sa nu mai dau verdicte, termene. Ceva imi spune ca aceasta evadare e posibila si ca la naiba cu sistemul, la naiba cu psihologia, la naiba cu grijile. 

As fi vrut ca unele posturi sa fie premium. Adica sa fie citite doar de cei logati. Dar inca nu e posibila aplicatia asta pe blogspot. Sau poate nu stiu eu de ea. As fi spus mai multe din acea vara in care am luat sacul la spinare si am plecat in lume. De la Firenze in Vama Veche, de la Londra in lanul de floarea soarelui, cu apicultorii. Trei luni, in masina, in rulota sau in cort, sau sub cerul liber pe saltea. Nu exista nici o filozofie ca sa fii fericit. Nici o trauma prea mare care sa nu fie vindecata de Mare. Omul liber e cel care are o drama de spus. Cred ca adevaratul turist e cel care are o poveste. Adevaratul pelerin e cel care are un pacat de dus. Adevarata eliberare e cea care te face sa strigi: du-ma fericire in sus! 


Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere