Trecutul nu-i un timp pierdut.

 Ars Poetica 
.

Ucronia e necesara pentru a descoperi partea din mine care se poate afirma in orice conditii istorice si sociale. Eu sunt eu indiferent de alegerile mele. Asta presupune sa imi imaginez un trecut, sau sa il descopar. Asta presupune o esenta. E ceva ce nu poate fi prins in context. Indiferent de ce curs prinde viata, eu ies din sfera posibilitatilor. Eu sunt eu acum si aici, si nu mai pot fi in alta parte.

Ratarea e frica de a alege. Mereu suspendat in posibilitati. Dar daca admit un determinism psihologic, acela e faptul ca nu imi voi putea largi orizontul decat atunci cand voi iesi din sfera mea de influenta. Din punct de vedere inconstient, voi atrage mereu acei oameni care corespund profilului meu. Un exemplu fiind acest blog. Voi scrie aceleasi lucruri, voi face aceleasi alegeri, aceleasi greseli. Pana cand? 

Bineinteles ca e o falsa problema. Caci destinul e numele pe care il dau propriei istorii. Asupra trecutului se poate interveni numai prin amintire. Iar paralela cu istoria e graitoare. Istoria nu e o certitudine, ci mai mult  un exercitiu imagologic (artistic). Chiar si o psihanaliza (care ar fi o istorie a trairilor interioare) nu poate fi obiectiva. Nu exista alegeri bune si proaste. Exista doar impacarea cu trecutul sau nu. Iar Ucronia asta face. Ma scoate din trecut, din acea intersectie de drumuri unde as fi crezut ca viata putea lua o alta intorsatura. Ucronia omoara regretele, daca e practicata sincer.

Imi dau seama ca singura realitatea e ceea ce omul simte. Daca azi sunt fericit, asta e realitatea vietii mele. A intregii mele vieti. Daca astazi iubesc, inseamna ca am iubit toata viata. Daca astazi ma bucur de clipa nemuririi, inseamna ca sunt nemuritor. Daca astazi sunt intins la soare, inseamna ca soarele sunt eu. Daca apa sarata din bazin ma scoate la suprafata, inseamna ca viata mea a fost o suma de clipe suspendate. Ce se intampla atunci cand raman blocat in trecut? Inseamna ca trebuie sa descopar blocajul. Iar prin metoda ucroniei asta fac. Verific toate caile pe care as fi putut sa apuc si ma intreb daca viata mea s-ar fi schimbat. 

*Ucronia este o istorie fantezista, un exercitiu de a imagina altfel evenimentele istorice. Cred ca ar putea fi o metoda valabila pentru dezvoltarea personala. O metoda pe care nu am intalnit-o la nici o scoala psihologica. Poate in literatura. Prin faptul ca personajele sunt alter-egouri multiple ale aceluiasi om. Destine. Desi un destin are mereu acelasi final indiferent de forma pe care o ia viata. 

**Aici se poate sesiza cel mai usor arta care iese din context. E ceea ce spun si mentorii spirituali. Ca omul poate fi fericit indiferent de forma pe care o ia viata. Sarac sau bogat, liber sau inchis. Noica, Tutea, Stainhardt, nu si-au ratat viata. Ei sunt oameni care considera ca abia asa si-au gasit adevarata fericire. Un artist care inca traieste intr-o lume posibila si lipsita de real nu poate fi impacat cu arta sa. El nu e decat un artist ratat. Adevarata libertate il scoate pe om din seductia limbajului si al posibilitatilor.

*** Trecutul nu e ireversibil. In trecut se poate interveni. Se poate reconstitui. Se poate aseza. Nu poate fi ireversibil atat timp cat el continua sa existe in prezent si in viitor intr-un mod inconstient. Umbrele trecutului sunt prezente, dar nu ca realitate implacabila, ci doar ca umbre si inchipuiri.  Psihanaliza propune si ea o impacare cu realitatea, dar in termenii cei mai duri. Cu cat trecutul e mai sumbru, cu atat el pare a revela mai mult material. Eu propun Ucronia, altfel de realitate, una pozitiva (in limita verosimilului).

p.s. E o cale mult mai usoara pentru ca nu implica travaliul decat atunci cand esecul devine evident. Aici nu iau in calcul cazurile patologice.

Studiu de caz.
De exemplu. Unui om care a renuntat la facultate, si care toata viata o sa isi reproseza aceasta "sansa" a vietii lui, si o sa atribuie orice esec acestui fapt (minor), ba mai mult, va avea pretentii ca ai sai copii sa faca nu una, ci doua facultati, medicina daca se poate, eu  ii propun totusi metoda ucroniei. Daca a ramas blocat acolo in trecut. Daca nu poate asimila trecutul. Bineinteles ca toti vor sa devina doctori, dar nu toti doctorii sunt neaparat fericiti. O data ce atentia lui a fost deviata de la fond,(societate, asteptari,stima si respect) se va putea concentra pe esente (pe ceea ce il face fericit, unic, singular si prezent). 

2 comentarii:

Anonim spunea...

http://youtu.be/ruAP7F-yt-8

D.M. spunea...

Chiar daca trecutul nu-i un timp pierdut, eu sunt acelasi ieri azi si maine. Care eu? tu stii mai bine.

Mari consumatori de arta si miere