Al saselea cant. Pantecul femeii


Orice dragoste are nevoie de putina odihna, de un tarm si de o priveliste ca sa se implineasca. Dupa o astfel de odihna, altfel pleci la razboi, altfel te duci la serviciu, altfel te pierzi in multime, altfel cobori scarile, altfel treci pasajul Unirii. Stii, tu stii ca ai fost iubit, si inca cum. Iubirea asta te va ierta de toate neajunsurile, de toate pacatele parintesti. E o iubire prin care te nasti, nu din apa, ci din femeie. Am fost iubit. Si am lasat omul sa moara. Pentru ca aceast nu-i o proprietate.Mi-a fost  scrisa cu litera de sange: "iubeste si fii fericit!.. Tu, om al focului, cu dorintele neimblanzite, scalda-ti sufletul in aceasta baie de multimi. " Cand s-a facut verde semaforul, la Piata Romana, cu greu am trecut strada fara sa strig: Sinu Adunai, Sinu Adunai, bring ning de Kosmos!  Era intalnirea cu celalalt...








Niciun comentariu: