despre Adevarul Artistic


Somnul de dupa-amiaza e ca o intoarcere in timp, in timpul copilariei. 

Ceea ce se voia a fi doar o impresie afisata pe facebook, una din fluxul de sentimente si ganduri care face timpul sa curga, lumea sa se invarta, copiii sa se trezeasca, batranii sa adoarma, iata, ceea ce se voia a fi un simplu sentiment s-ar putea traduce printr-o singura imagine: O luntre alunecand pe o apa linistita si un somn profund.

La urma urmei ce-i cu vorbirea asta metaforica, ce relevanta are ea pentru cunoastere si mai ales pentru un blog serios? Somnul de dupa amiaza e ca o calatorie in timp. E un sentiment, o imagine aici, dar si o comparatie. Ideea mi-a venit in timp ce citeam o carte. De la prima fraza eu eram departe, in reverie. Si atunci mi-am spus, "oare nu traiesc prezentul"? De ce nu ma pot concentra? Da, aici e secretul, caci si visele urmaresc metoda asocierilor libere. Sa fiu mai explicit:

Citesc cuvantul "ploua". Ma uit pe fereastra si vad ca e soare. Probabil ca si in Londra ploua la ora asta. E prea probabil. Dar ce o face Londra in ploaie fara mine? Nu mai sunt acolo, sunt aici. Dar totusi, nu-ti aduci aminte cum pedalai prin ceata aia, dimineata? Parca nu era asa rau. Era frig. Hai ca uneori te mai lua si Jeremy cu masina. A nu, nu, autobuzul ala facea mai mult decat faceam cu bicicleta si mai costa si o groaza de bani. 

Am pornit de la cuvantul ploaie. As putea spune ca pe baza asocierilor libere. Insa nu e chiar asa. Ci e ca un domino. Ultimul cuvant trebuie sa intoarca povestea cu cel putin 90 de grade la dreapta sau la stanga. Pana ajung intr-un punct mort. Am ajuns la bani. Exact, asta ma roade. Nu am bani in buzunar. Cum poti sa citesti fara bani in buzunar? E un paradox! Dar nu era mai bine nici in uk, caci nici acolo nu aveai. Deci aceast cuvant "ploaie" mi-a dezvaluit o grija, un sentiment, o frica. 

Acum la o scala mai larga. Noi, oamenii, tot ceea ce facem, tot ceea ce gandim si simtim, gandim si simtim la mana a doua. Cum vine asta? Pai da, ca pentru orice cuvant avem nevoie de un concept mental. Noi nu invatam de fapt cuvintele izolat. Cuvantul "ploaie" trebuie sa aibe o semnificatie uitata. Pentru fiecare ploaia e o experienta unica, uitata. Si fiecare om se trezeste intr-un anumit fel din somn, cu un anumit gust si un anumite sentiment.  E adevrat ca uita. De-aia pentru mine somnul de dupa amiaza e ca o calatorie in timp.* 

Bogatia insa vine din comparatie. Ploaia poate fi de toamna sau de vara. Ce ploi ai trait tu? Ai uitat. Ai uitat sensul profund al cuvintele. Freud spune in Simboluri (op. cit.) ca toate cuvintele au avut la inceput conotatie sexuala: aluneca, intra, vine, se intoarce, tare, moale, etc. ca si uneltele: baros, ciocan, etc. De ce nu ar avea si cuvintele cele mai simple o semnificatie uitata? Au, de aceea fiecare om traieste in lumea lui. Pentru unii o lume mai saraca, pentru altii mai bogata. Caci spun Ava, adica Tata si pe unii ii lasa rece. Sunt cei care au crescut in familii dezbinate. Spun ploaie de vara, si nimeni nu se duce cu gandul la primul sarut. Sunt imaginile din spatele cuvintelor. 

In stiintele exacte funcioneaza acelasi principiu al comparatiei. Cum? Fara copula "ca", ci prin analogie, prin enuntarea teoremei. Aici inca si mai mult e nevoie de asocieri. Ca nu mai sunt libere, da, insa tot de fantezie tine. Caci o formula nu poate exista singura. Teorema lui Pitagora, e tot o asociere libera a unor grade si linii, intr-un cuvant: triunghi. Ce e de fapt comparatia? Comparatia leaga lumea, face posibila intelegerea, apeleaza la imagini... Cu timpul pierdem aceasta comparatie, (pentru Freud punctul de referinta e sexualitatea), ne indepartam de originarul cuvintelor si ajungem sa le folosim cu sensul lor cat mai exact, particular, aici si acum.

Prin arta, prin literatura si beletristica ne recapatam imaginarul. Ne imbogatim oarecum cu niscaiva sentimente, ne redescoperim trairile, instinctele, pasiunile si iubirile pe care l-am crezut uitate, moarte, sau inexistente. Legam lumea exterioara de o lume interioarea. Cum bine am facut eu, am asociat ploaia cu grija mea de a fi la adapost, cu securitatea, cu acel somn al dupa amiezii, cu acel sentiment care nu ma lasa sa ma bucur de lectura cartii, sa fiu prezent in ceea ce fac. Sa ma intoarc la sensul primar al cuvintelor. Numai asa pot fi prezent in lectura mea fara sa cad in reverie. 


Nota*
Kant ar spune ca aceasta judecata e sintetica, bazata pe experienta. Dar nu toata cunoasterea pleaca de la experienta, caci sunt si judecati apriori. Da, accept critica lui Kant, dar si judecatile apriori au nevoie de acel termen de comparatie. Ca in fizica teoretica. Iar acel termen de comparatie leaga experienta de conceptul mental ca intr-o schema semiotica de-a lui F. Saussure. op. cit. in bibliografie

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere