Natura moarta. Istoria peisajelor VII

Clara Peeters (1594-1657) Pictorita Flamanda

In Istoria Artei au existat si pictorite. Una din ele este Clara Peeters care a pictat multe tablouri cu natura moarta. De unde oare moda aceasta cu natura moarta? Si cum a aparut ea? Ideea era aproape generala in secolul XVII.  Natura moarta este primul indiciu din Istoria Peisajelor in care natura devine altceva, adica devine amintirea momentului.

Prin tematica sa, natura moarta vrea sa surprinda exact momentul, Kaiosul, acel ceva care ii scapa omului, clipa, sentimentul. Abundenta,  bunastarea, bogatia sunt evidentiate cu multa opulenta si studiu compozitional. Insa, toate aceste bogatii sunt trecatoare, perisabile, se altereaza in timp. Fructele si florile, bujorii din glastra, probabil ca atunci cand tabloul va fi terminat, imortalizat, vor fi deja aruncate la gunoi, ofilite.  Greierele ca si insectele, e un simbol al descompunerii (apar des insectele in natura moarta simbol al descompunerii, o dovada in plus e opera lui Dali).

Si atunci ce e natura moarta? Sa fie frica de alteritate? Sau poate doar constientizare, "memento mori"? 

"Nu va lipiti inima de bogatiile acestei lumi, pentru ca sunt trecatoare" ar spune dogma. Altfel, daca lumea ar fi fost o iluzie, ar fi intrat in contradictie cu spiritul stiintific specific veacului al XVII-lea. De fapt, fizica si marile descoperiri din stiinta ar fi intarziat poate inca o mie de ani. Da, sunt trecatoare, perisabile, insa niciodata nu se neaga existenta lor obiectiva, realitatae lor palpabila. La Europeni, natura moarta o vad mai mult ca pe o imposibilitate de a fixa momentul. Poate ca nu intamplator aici apare ceasul. Si o sa vedeti de ce spun asta. Totul este trecator, insa nu este iluzia Daoista si cu atat mai putin Maya (din religia hinduista , care este o iuluzie a lumii obiective. 

Natura moarta in orientul indepartat imi pare a fi altceva. Gutui pictate de Jade, tot pe la 1600, nu cred ca e constientizare, e mai degraba contemplatie cu sensul de meditatie. In cultura europeana se ajunge la constientizarea momentului reflexiv, pe cand la orientali inseamna exercitiu. Arta este prezentul, una cu sageata trasa. Dovada faptul ca pictura a aparut foarte tarziu in China, insa abunda arta caligrafiei. Un om care e prezent in scris, e un artist. El face lucrurile bune. Momentul niciodata nu poate sa ii scape, pentru ca omul este una cu momentul. Nu se intoarce spre a admira, nu se intoarce niciodata reflexiv asupra momentului. De la scris se zice ca au aparut si artele martiale.

Daca ar fi sa aplicam aceasta filosofie orientala artei europene, atunci orice pictor ar trebui sa picteze doar pentru a se destinde, doar pentru propria relaxare si dintr-un dezinters total pentru ceea ce inseamna arta. Insa nu, pictorii, incepand cu renascentistii, ei au propriul simtamant al mortalitatii/eternitatii, al identitatii si al talentului lor. Sa ne gandim numai la Michelangelo, cat de constient era de genialitatea si opera sa. Renascentistii aveau impresia ca exprima adevaul absolut. Sa nu mai vorbim de Dali, care spunea in Jurnalul unui Geniu: "Ce bine e sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa constat ca sunt Dali". 

Probabil, dar eu personal tind sa cred ca natura moarta a plecat de la motivul celor doua paini si cinci pesti, din inmultirea painilor facuta de Iisus. Natura moarta a plecat de la prima icoana, care a imortalizat un moment. Natura moarta inseaman constientizarea timpului. Noi traim in timp. Este un timp apasator, un timp care ne scapa, care e mereu trecutul imperfect. Natura moarta inseamna pictarea primului om mort...In cultura europeana, care nu poate fi separata de gandirea crestina oricat ne-am revendica de la vechii Greci, apare motivul timpului. Aceasta preocupare a dus si la un managment mai bun al timpului si da, la buna-starea si stres.


Astazi, rolul aparatelor de fotografiat a inlocuint tablourile cu natura moarta. E aceeasi dorinta de a imortaliza. O dointa de a mumifica si de a trece in lumea cealalta cu tot ceea ce are omul, ca un Faraon. Majoritatea pozelor nu fac altceva decat sa surprinda o natura moarta. Arta fotografica, ca si natura moarta, nu poate sa surprinda decat momentul, imi place sa-i zic Kairosul, feeling-ul. Nu, nu poate fi prezentul. E doar timpul imperfect. Daca ar fi prezent, el ar fi trait, nu insa pozat sau pictat.

Niciun comentariu: