Arta retoricii. Exercitii.


Prea fericite, tu care ai adus ospatul si lira in casele muritorilor. Tu cu bunatatea ta nu te uiti la fata omului, caci  in aceeasi masura il culci pe bogat si-l scoli pe sarac. Tu care torni in pahare vin adus pe mare de corabierii lui Zalmoxe, iti cer mila, si nu intelepciune. 
-O, prea cinicul meu Diogene, du-te la al tau tiran sa-ti dea paine si vin, caci daca ai fi acceptat tirania, acum in cupe de aur iti turnam chiar eu vin.
-Sarut mana, prea fericite. Daca imi este cu ingaduinta,ceea ce tiranului nu-i este ingaduit, sa ceara vin si nu sa dea, sa manance paine si nu cozonac, sa puna apa peste foc, sa lumineze si sa nu ascunda intunericul.

Vestita fosta izbanda celor care, asemeni tie ratacit-au pe mari primejdioase, printre lighioane si zei, laolalta. Tu cu vitejia ta nu te uiti la fata omului, caci in aceeasi masura imparti dreptatea peste bogat si peste sarac. Tu care imparti taisul sabiei in stanga si dreapta, iti cer mila, si nu intelepciune.
-O, prea miseleste vii tu Diogene la mine, eu incemenit in eternitate, caci tot ai tai m-au inchis in piatra, pentru a contempla ceea ce e mai mult decat forma, ideea. Iata ca omul nu se hraneste numai cu paine si vin. Si de-ai vrea sa ai paine de la Zei, du-te si ara pe ogorul lor. Si de vei vrea vin in pahare, du-te si roaga-te lor.
-Sarut mana, intemeitoriu de cetati si sa imi fie cu iertare, daca acum as fi avut burta plina, cu siguranta m-as fi gandit mai pe-ndelete la Ideea nemuririi si a faptelor ce se petrec sub soare, pentru ca si cea mai frumoasa femeie dintre femeile cetatii se duce la buda.

Si asa lua Diogene la rand tote statuile din cetate pana la ultima. Insa la nici una nu primi mila, ci numai intelepciune. O, la tine unde dragostea arde, tu prea frumoasa zeitate,  si apoi nu s-a mai consemnat ce spuna, caci doar buzele ii murmurau ca si cum innebunise de-abinele. Dupa un timp de incremenire lua chipul de marmura in brate si nu se mai dezlipi de el....  E nebun. Spuneau cei mai multi. Si ca sa ii raspunda ca unui cinic, Socrate ii striga:
-Diogene, filosofia ti-a stricat mintile!
-Dar daca mintea strica filosofia? iubitul meu Socrate.

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere