Doar o ceasca sa-ti mai torn...

Pavilionul de ceai de la Fushin, Kyoto, sf. Sec. 16. – Creaţia maestrului Rikyu 
Inainte sa se faca dimineata, cei doi au urmat tacuti poteca de pietre serpuita, au dat cu grija spinii maceselor la o parte,bujorii, florile de lotus. La intrare si-au udat mainile in apa de ploaie care se stransese in bolul de sub streasina. S-au aplecat pe rand pe o usa prea joasa si au intrat in pavilion. Erau dusmani, si taberele lor urmau sa se infrunte pana la moarte. S-au privit, si din privirile lor au inteles ca un singur Adevar trebuie sa fie. A fi, e doar modul in care sorbi aroma fierbinte. Aici insa, in aburii ceaiului, totul este posibil. Aici se dau marile lupte. Intre a fi prezent si a fi distras. Un singur zgomot, o singura adiere de vant, sau o bataie din aripi, ar putea sfarsi cu acest ceremonial. Caci soarta lor si numarul prizonierilor, pamanturile si raurile, dealurile cu pasuni, vitele de carne si cele de lapte, cuptoarele si femeile, copiii si batranii, erau acum toate implinite intr-un bol de ceai. 

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere