In cautarea timpului prezent

Popoescu Teodoru Daniel. "A summer day"

De la tablouri arse si distruse, de la obsesia ratarii si pana la regasiri, de la trecut la prezent, iata ca Teo ma surprinde cu acest tablou. Incercase stilul impresionist,apoi visa la suprarealism, nu prea i-a placut tabloul cu lanul de floarea soarelui. Pe semne ca nu se regasea in acel peisaj. Ceva il deranja. Eu stiu ca nu culorile sunt de vina. Si nici tabloul cu plopii nu mai este. L-a disturs. Poate ca prea multa solitudine. Cine poate sti ce poate fi, daca nu insusi el? Insa acu vine cu o rupere de stil si nu doar, ci si cu una de mesaj. De la timpul trecut la timpul prezent. De la imitatie la traire.

I-am mai spus eu lui. Artistul nu trebuie sa exprime ceva, el trebuie sa traiasca. De fapt, toti suntem artisti, insa nu toti traim artistic. Vorbeam azi cu d-l Cernica despre aceast destin al lui Don Quijote. El putea prea bine sa stea acasa si sa citeasca in continuare carti cu cavaleri. Dar el alege sa plece la durm, adica incepe sa fie. Cand incepe un artist sa fie? Cand picteaza? Cu siguanta ca sunt multi pictori. Nu, ci cand incepe sa traiasca propriul sau adevar. Dar pentru ajunge la propriul Adevar e cale lunga, caci e nevoie de autenticitate. Si aici ma refer la autenticitatea trairii, nu la originalitate, care-i o falsa problema.

Si uite de ce zic eu ca e un tablou de cotitura. In primul rand s-a apropiat de cercul lui de influenta. Vede prezentul, vede ceea ce inseamna viata lui. Personale importante din viata lui, sotia, mama, copilul. Apoi chiar titlu spune," o zi de vara". Adica o zi in care nimic nu se intampla, o zi a prezentei. O zi a lipsei de griji si a cotidianului. Cu siguranta ca Teo nu si-a ales intamplator subiectu. El era complexat de marile subiecte, sau de ideea de artist. Insa toti artistii mari au pictat propriul lor subiect. Van Gogh era obsedat de trairile lui nevrotice, de unde lanul de soare, luna si stelele. Alte ori era prezent in sentimentul lasat de dupa, cand petrecaretii abandonau carciuma si scaunele si paharele goale. Sau camera cu podea din scandura austera.

Bineinteles ca sunt multe aspecte ascunse in acest tablou. Nu-mi propun sa le interpretez atat timp cat Teo pare ca le ascunde. Doar pare,  si asta e foarte interesant. Nu stiu cati au observat la o prima vedere, in spatele mamei sta un copil, in hamac. Copilul se strange in pozitia fetusului. Cine este acel copil? De ce se ascunde? Apoi sunt buzele stranse, barbia putin lasata in jos, ochii acoperiti cu parasolar sau ochelari. De ce ochelari la umbra? Marmura, prosopul, geanta deschisa... Decorul tradeaza o oarecare compozitie. Compozitia este tocmai elementul subiectv, ca si ochelaii. Nu stilul primeaza aici , ci tema. Decorul exotic, probabil in insulele Filipine. 

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere