despre adevarul artistic

Don Quijote  de la Mancha by Dali Salvador

Orice destin, orice fiinta se afla in posibil, insa o data iesita din pamant, ea nu mai lasa loc de alt Adevar. Asadar, singurul adevar pe care il poate trai Don Quijote este adevarul propriei vieti. Nu exista alta varianta. Cartile care au aparut dupa primul volum sunt declarate apocrife si anatema. Ele trebuie arse. Si ca sa dovedeasca acest lucru, autenticitatea, Don Quijote nu mai ajunge niciodata la Toledo. Isi schimba planul pe drum. Mai mult, el sfarseste pe patul de moarte.

Asa se explica de ce prin arta viata iese din posibil. Si cate lumi necreate contine pamantul, adica nefacutul? Atatea posibilitati. Insa numai o viata are omul, si numai intr-un mod se exprima adevarul in opera, iar celelalte raman in posibil. De-aia, nu te intreba niciodata de ce tara in care traiesti, de ce familia in care te-ai nascut, de ce parintii, epoca, lumea, universul. Pentru ca astea sunt intrebari prostesti. "Daca" e un drum inchis. Nu se deschide nici o lume prin Daca.

Dulcinea nu-i mai putin adevarata, pentru ca exista O Nunta in Cer. Si cat de reala a fost fiinta ei...In real, nu in realitate. In real este numai adevarul, realitatea apartine cu totul profanului. El nu poate sa scape de realitate, care de cele mai multe ori e nevrotica. Realitatea se afla in posibil, de-aia se intreaba cum ar fi fost daca. Real este ceea ce devine destin si cale. Daca nu mai e Toledo, nu cauta scurtaturi. Don Quijote nu a cautat realitatea, ci a cautat sa traiasca ceea ce e real. Omul care a trait real, autentic, isi accepta destinul. Imbatraneste frumos si fara Daca.

* mai puteti citi despre problema real vs realitate aici.

Niciun comentariu: