Traire si creatie artistica

Marina Abramovic reintalneste pe Ulay

Trairea in masura in care ii e recunoscut rolul dobandeste un statut ontologic important. Ca baza este conceptul de viata. Viata genereaza trairi. Cunoasterea nu este doar de tip rational. O gandire in care tot ce tine de viata, de corporal o data cu descoperirea 'celuilalt". E un mod de cunoastere intuitiv. Trairea devine temei pentru orice cunoastere. Trairea este implicata in orice cunostere, inclusiv in cunoasterea riguroasa. 

La Husser gasim o continuare. Experienta trairii este gnoseologica. Husser remarca faptul ca viata se opune oricarui concept, viata nu poate fi conceptualizata deoarece ea e un flux si este foarte bogata. Pe aceeasi directie la Bergson avem o alta idee si anume, constiinta este o unitate neseparata intre triarire si conceptualizare, gandire abstracta. Viul cuprinde intregul intr-o unitate, intr-un continuu. Relatia dintre viata si traire nu e un raport intre general si particular, ci trairea se afla in relatie nemijlocita cu viata, cu intregul. Cu alte cuvinte, tririle mele nu sunt simple manifestari de moment, ele sunt determinate de propria mea fiinta.

Trairea estetica este un caz special al trairii ca o modalitate esentiala. Opera de arta trebuie sa se bazeze pe traire si ea trebuie sa genereze o arta a trairii. Expresionismul este o arta a trairii. Ideea e de a vedea daca elementul trairii este prezentul.

Fenomenlogia Perceptiei,(Maurice Merleau-Ponty), in perceptie e cuprinsa lume. Perceptia nu se rezuma la senzorial.  Perceptia e data prin corp. Organele senzoriale sunt somatice. Corpul ma ajuta pe mine ca fiinta umana sa percep Lumea intr-un anumit fel. Rolul corpului in perceptie este fundamental. Suntem determinati sa avem un anumit tip de perceptie in functie de structura corpului. Nu ar exista spatiul pentru om daca nu as avea corp. O entitate non-corporala ar construi altfel sau poate nu ar avea nevoie de spatiu si timp. Corpul insusi este un spatiu expresiv. Ce simteam atunci cand...s-a intamplat acel eveniment. Corpul devine posibilitatea noastra de a avea o Lume. 

O cunoastre a cogitoului si o cunoastere intutiva si nemijlocita care aprtine corpului. In acest context apare arta ca Performance. O arta a trairii. Sa ne gandim la primul mare Performer, care a murit crucificat. Ce arta!! Mai mult, o arta care s-a vrut expusa in public, in piata, o arta vie si efemera prin perisabilitatea si alteritatea ei, asa cum trebuie sa fie un performance. Bine, pana atunci au fost si altii, insa nimeni nu a ridicat atat de mult viata la rang de arta. Sa traiesti artistic! Dintre cei multi il amintesc pe cinicul Diogene. Nu saluta el cu reverenta toate statuile? Si nu isi facuse el locuinta intr-un butoi? Apoi chiar si un stoic precum Marcus Aurelius. Iar mai spre noi, un Cervantes prin Don Quijote de la Mancha.  Dar si Van Gogh, dar si Frida Kahlo,  traiau un performance, caci fiecare creatie era o traire puternica.

In zilele noastre, cel mai interesant artist, dupa parerea mea, este Marina Abramovic. Performance-ul ei a fost insasi viata pe care a trait-o. Cei care ii cunosc povestea de dagoste dintre ea si Ulay, partenerul ei de scena, sigur stiu la ce ma refer. Dupa multi ani in care a evoluat singura, Maria si-a gasit un partener de scena. Au ajuns sa se cunoasca si sa exploreze corpul impreuna. Dupa 8 ani de performance, el devenise ea si ea devenise el, iar aceasta cunoastere era amenintata de chiar scopul ei. Asadar au ales sa se desparta alergand unul spre altul, el la capatul Zidului Chinezesc, ea in cealalta parte. S-au intalnit undeva la mijloc, s-au privit si si-au continuat drumurile separat fara sa se mai intalneasca.. Dupa mai bine de 20 de ani, iata ca s-au reintalnit la un performance al ei. Emotia a fost puternica, pentru ca nu se astepta. Cred ca rar ne este dat sa vedem, dar sa traim? o intanlire autentica cu celalalt. Clik Aici pentru video.

Note: curs prof. Maria Pop,  Richard Shusterman. Wilhelm Dilthey  Traire si Creatie Poetica. Univers 1980.