despre frumos



Criticul de arta, de cele mai multe ori confunda Frumosul cu categoriile lui: proportionalitate, perspectiva, estetica, lumina,  etc. Aceste categorii sunt atribuite din exterior. Numai artistul traieste experienta frumosului si numai el poate vorbi despre arta sa, caci asta face cand picteaza, vorbeste despre Frumos. Se opreste si se intreaba cand nu mai are nimic de spus. Este oare acest tablou frumos? Si asa reia drumul de la scop la cauza si in cele din urma scrie un tratat. Dar tratatul nu are nimic de-aface cu Frumosul. Caci se afla in afara categoriei, nu este Opera de Arta. Artistul pierde din vedere frumosul cand este atras in acest joc al seductiei, de a vorbi despre propria creatie.



Orice judecata despre frumos este o judecata aposteori. Ca in orice experienta estetica, e totdeauna prea tarziu sa discuti despre frumos. Petru ca in traire, ceva se consuma inevitabil, asa cum focul lasa in urma censua. Si Istoria functioneaza la fel. Unii istorici cauta sa vada in Evenimentul Istoric, cauzele si efectele. Nici macar cel care a trait acele evenimente nu se poate afla in interiorul categoriei, pentru ca el ca observator se schimba, e altul(si nici nu are imaginea de asamblu, perspectiva istorica, sau constiinta istorica).  Iata dar de ce nici din Istorie, nici din cartile de succes, nici din biografii, nici cu sfaturi nu se poate invata cum sa traiesti frumos. Numai in traire te afli in interiorul categoriei. Numai asa se poate cunoaste si se poate experimenta. 

Exista, din aceste motive, o estetica a uratului. Tocmai pentru ca frumosul nu are de-aface cu categoriile pe care le identiicam noi, ci cu trairea. Orice poate fi frumos daca procesul creatiei este unul pozitiv. 



Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere