Aceasta camera obscura a sufletului

PHOTO artcomview D.M.


Acest sentiment pe care nu am sa il impart cu nimeni. Pentru ca odata ce il trezesc in mine, il ingrop ca pe o comoara adanc, undeva in camera obscura a sufletului, ca nimeni sa nu il tradeze. Umbland asa prin lume, descult si infometat, dar cu certitudinea ca oricand as putea sa ma imbogatestc cu trairile cele mai nobile, ca oricand as putea sa scot o fituica din buzunar si sa citesc un poem brutarului, care imi va da un colt din cerul lui. Ca oricand as putea sa fiu suprins de iubire, chiar si atunci cand o caut in locul cel mai nepotrivit, intr-un bordel. As vrea sa fiu eu cel care traieste revelatia acestui Adevar. Sa fiu eu cel care iubeste pana la sange si nimeni altul.

Acest poem trezeste in mine  incapatanarea cu care numai marile iubiri se pot acomoda, acea pasiune prin care dragostea si ura nu pot fi diferentiate. Privirea pe care o arunc trecatorilor, celui din fata mea. Si nimeni nu va sti de unde vine acest delir, atata grandoare si siguranta cu care judec si impart dreptatea de pe un piedestal, oile care pasc linistite  in pajistea cu trandafiri. Nu, nu vor sti niciodata ca la piept port un poem ca pe o arma si ca oricand as putea sa bag mana in buzunar, sa despachetez hartia sifonata ca o banconota veche, sa negociezi o zi, sau doua, sau o macar un an cu moartea care sta la masa, langa patul meu, in dormitor. Moartea care mi-a gasit in ziar un job bine platit. Si ma indeamna sa imi bag mintile in cap ca mai am putin si fac 30 de ani.

Ce meserie e asta de poet? Unde scrie in ziar " angajez poet" renumeratie buna si bonuri de masa? Unde scrie ca noptile nedormite sunt platite? Unde scrie ca nevrozele sunt tratate cu terpia prin puncte?...Acele puncte ramase in suspensie dupa fiecare cuvant, dupa fiecare fraza, dupa fiecare respiratie pe care o simt in ceafa, calda, plina, rotunda si grea. Eu sunt poet. Si as vrea ca noptile mele sa ramana albe, asa cum sunt. 


Mi-a vorbit atat de frumos despre viata, tocmai ea cea care ar trebui sa urasca viata. Despre nastere, despre rostul omului, depre ritualul de trecere la Bosimani, despre nunta si botez, ba chiar mi-a dat si o asigurare, ca nu se va intoarce prea curand. Mi-a lasat cartea ei de vizita pe masa. Am ezitat o clipa, inainte sa cobor scarile, sa ii pun mana pe umar si sa-i reprosez lasitatea, mediocritatea, sentimentele caldute si plate. Nu, n-am sa ma salvez i-am spus, am sa caut beneficiul bolii. 


Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere