Divina-i Comedia!


Ceea ce descrie Dante Aligheri in Divina Comedie este universul simbolic al inconstientului. Dar ce se intampla cand aceasta lume devine una cat se poate de concreta?

Lumea de jos este o lume in care totul este perfect. Lumea traieste dupa principii morale. Strazile sunt curate, nimeni nu arunca gunoaie pe jos, nici macar un muc de tigara. Oamenii asteapta resemnati culoarea verde la semafor. Copacii sunt frumos impodobiti ca intr-o nesfarsita sarbatoare de Craciun, cu lumini. Vitrine galbene te invita sa le contempli de la distanta. Mamele isi plimba linistit copiii in carucioare. Mancarea se gaseste pe rafturi. In centrul pietii se invarte tot timpul, dar tot timpul si fara oprire o tirbomba goala cu beculetele ei multicolore. Numai ca exista o mica problema. Aici niciodata nu se face zi.  Pentru cei care nu au vazut niciodata rasaritul nu pare a fi o problema.

Lumea de sus este o lume, dupa cum o descrie un negustor de matase de prin secolul al XV-lea, care a trecut pe-acolo, drept haotica. Lumea bea si mananca fara masura. Daca i se pune unuia pata, ca te uiti urat la el sau ca nu-i place fata ta, te poate ciomagi bine. Daca te arati cumva mai destept, e posibil sa atragi ura si animozitatea celor din jur. Lumea de sus nu tine cont nici de politete nici de regulile cele mai simple. Gunoaie si cartiere ingramadite ca intr-o mahala. Tipete si rasete de copii desculti. Mancarea se gaeste si aici din plin, insa presupune efort, caci in lumea de jos trebuie sa o iei de pe camp, zilnic trebuie sa o prepari si sa imblanzesti gusturile, care sunt foarte tari de fel.  Insa, exista si aici ceva ce nu exista in alta lume. Tot timpul este soare.


Stiu ca perceptia poate fi influentata de starea de spirit, uneori de cateva bacterii sau de o glanda. Dar, poate, zic poate, putini sunt cei care au iesit la lumina zilei sa contemple adevarata realitate. Daca aceasta perceptie pe care o numim realitate se dovedeste a fi doar umbrele noastre intr-o pestera.

Nu conteaza ce este realitatea, caci exista mai multe realitati asa cum sunt descrise in mitul platonician al pesterii, care sunt umbre ale Adevarului. Asa cum exista mai multe lumi si mai multe dimensiuni. O, nu va ganditi la ceva stiintifico fantastic cand zic dimenisuni. Ci la perceptia care creaza realitatea. Ca in Divina Comedie, si lumea mea se imparte in Lumea de jos si Lumea de sus. In primul rand are o importanta simbolica. In al doilea rand, cat se poate de concreta.

Concreta pentru ca de doua luni nu am mai vazut lumina zilei. Din moment ce ziua e atat de scurta iar eu fac numai ture de noapte. Ma trezesc pe intuneric si adorm pe intuneric. Este ceva fantastic. Care bineinteles ca imi schimba si perceptia despre realitate si imaginea mea despre lume. Atat de mult incat am impresia, si impresia nu e o iluzie atat timp cat are efect, ca traiesc intr-o alta dimensiune. O dimensiune a lumii de jos. O dimensiune in care perceptia a pus stapanire pe viata mea interioara. Si parca proiecteaza imagini pe un perete intr-o pestera. Imagini despre lumea de sus. Si despre cum e sa traiesti la lumina zilei.

photo. artcomview

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere