Convalescenta

Madona lui Filippo, priveste catre prunci

Cautam Steaua lui David sa o pun la gat, si am dat peste Fecioara lui Filipo Lippi. Si sa mai zici tu sa nu cred in semne! La Conacacul din Busteni, ma privea din tablou in sufrageria lui Matu'. Iar noi, noi fumam ceva misto. Paharele erau goale, invitatii adormiti, placa inca se mai invartea pe aceeasi frecventa. 

Si atunci, dar atunci...atunci ma apuca un dor. Un dor nebun de tine. Las' sa se sparga pharele, las' sa cada guvernul, poa' sa vina potopul, in mine e calmul de dupa cand nu mai conteaza daca sunt sau esti. E bine ca la fiecare petrecere o Fecioara sa ne vegheze. E bine ca la fiecare petrecere sa imi aduca aminte de inima mea. E bine ca la fiecare petrecere o fecioara sa vegheze la fericirea noastra. Filippo Lippi imi aduce aminte de tine.  Daca asta inseamna regres la un timp ludic, atunci acopera-mi ochii cu palmele tale. Sa nu ma pui niciodata sa ghicesc ca prima data: sigur ca Filippo Lippi! 

Botticelli isi are anotimpurile lui, tristetile lui, fecioarele si madonele lui. Dar aici e vorba de Filippo. Aici nu ma poti prinde. Eu recunosc o madona dintr-o mie, o mie si plus una. Ea priveste altfel, ea atinge altfel, ea isi accepta altfel pantecul. Aici nu ma pot insela. De-aia n-are rost sa iti spun mai mult. Tu nu intelegi ca madonele lui Botticeli inca n-au copii? Sa ti-o zic pe-aia dreapta, sunt frumoase, dar sunt sterpe. Uita-te la sprancene, si-ai sa te convingi daca pe mine nu ma crezi. Uite gura,buzele, lobul urechii, nasul...

Mai ales esarfa din cap. Hahaa, sa nu zici ca si-o da jos si i-o pune la gat. Hai, acu du-te la rabzoi. Cum, asa? cu o esarfa atat de fina legata la gat? Iubito, ai o parerea irealista despre razboi. Copiii nu se nasc pentru a se trezi dimineata. Hai, du-te! o sa te astept, asa mi-ai zis. Pe naiba...La razboi cu esarfa ta din par...Mai bine ma intorc plangand in bratele tale...Mai bine fug de pe cruce. O sa te trezesti cu mine la usa la miezul noptii.