limbajul atrage metoda

am ales acest tablou pentru ca el face trecerea 

cumva de la limbajul artistic la metoda

Filosofia nu mai poate aduce nimic nou pentru ca vrand sa fie in pas cu stiinta, ii imprumuta metoda la pachet cu limbajul, si asta inseanma sa golesti cuvintele de profunzimea lor semantica. Au ramas forme filosofice. Dar a faptui, ce frumos, lasa o lume intredeschisa. Avem nevoie de un mare Poet. Numai el are dreptul de a infaptui. Caci a infaptui, nu e doar fapta, e si fiinta. Asa cum poate, la inceput, cuvintele nu erau doar pline de viata, ele erau Viata. 

Cand protestantii (Jan Huss, Zwingli, Luther) au tradus biblia in limba vulgara nu au inutit ( da de unde, nici acum nu-si dau seama) crima pe care aveau sa o comita. Sa asainezi cuvantul magic, centrul teologiei. Care limba vulgara? Au tradus sub idealul/mitul inconstient al limbajului universal. Universalismul care e si astazi specific culturii Europene, in special anglosaxone. Ca si cum totul se poate traduce.  Bine, si apoi nu a mai fost decat un pas spre a da o utilitate practica si morala invaturilor. Limbajul era pregatit pentru ceea ce a urmat. Era pus pe sine spre a duce la capat pe o  linie moarta in gara scepticismului. 

Bine, veti spune, dar toate limbile pamantului au o gramatica. Asta inseamna forma. Inseanma ca limbajul pastreza o logica. Iar toate neintelegerile dintre oameni vin tocmai din necunoasterea acestei gramatici care trebuie sa fie neechivoca, fara sensuri multiple, exacta. Si cu cat limba a devenit mai exacta, cu atat oamenii s-au inteles mai bine, in armonie si au trait mai fericiti in scurta lor viata. Oare?  Sa fie limba de azi idealul de ieri? Sa fie acea utopie spre care am visat, o limba in care sa ne intelegem, in sfarsit! Limbajul informatic este metoda si reflecta bine lumea in care traim.

Tare sunt singur Doamne si piezisi, copac pribeag uitat in campie, cu fruct amar si aspru-n indarjire vie. Tanjesc ca pasarea ciripitoare... Citez din amintire un pslam de Tudor Argehezi. Piezisi, pribeag, indarjire l-am dat pentru neechivoc, multiplu, exact, utilitate. Ce lume ar putea sa iasa din ultimele? Niste cuvinte ca din topor. Fara viata. Si aici nu ma refer doar la poezie, ma refer la limba pe care o folosim zi de zi in relatiile cu ceilalti. E o limba care nu e facuta pentru sentimente, oricat de mult am vrea sa ne exprimam cu ea. Nu e acelasi lucru cand spun inventez ca si cum as spune infaptuiesc. 

Poate ca asta profetiza Nietzsche in genalogia moralei. Intoarcera la filosofia clasica nu era doar o nostalgie, era insa singura forma sub care se mai putea filosofia. Nu s-a intamplat. Ba mai mult, filosofii au continuat sa dezvolte sisteme. Emil Cioran nu s-a lasat amagit de constructia sistemica si s-a dedicat silogismelor. Asta nu e filosofie, ar spune un profesor de catedra. Asta poate sa faca orice adolescent indragostit. Ceea ce nu poate sa inteleaga profesorul de catedra e faptul ca se afla dominat de propriul limbaj, care nu e al lui, ci al secolului in care traieste. Oamenii sunt definiti cultural mai mult decat isi imagineaza. Numai poetul iese de sub vremi prin faptul ca pe langa limbaj el infaptuieste o noua Lume, o alta forma de exprimare.