Vechiul si Noul Puritanism

Am adaugat acest articol in anul Domnului 2021, luna lui Brumar, la cele mai jos amintite, iată cateva idei despre noul puritanism de tip stiintific, laic, social, care isi are originea in cele mai vechi ritualuri religioase. 

In mitologia ebraica, exista un cod foarte strict cu privire la ce e curat si necurat. Pe langa animalele curate si necurate, existau oameni curati si necurati. De exemplu, femeile la ciclu. Erau considerate necurate. Sau leprosii. Sau daca te atingeai de un animal mort trebuia sa strigi "necurat", ca lumea sa se fereasca de tine. Ba inca erau Orase-Cetati curate si necurate. Unde erau izolati oamenii necurati. Exista si un ritual de spalare a mainilor. 

Ceea ce se intampla astazi este un fel de a transmite mai departe aceste coduri si comportamente. Esti curat daca nu ai intrat in contact cu un posibil contaminat. Esti curat daca ai un pasaport verde care sa dovedeasca asta. In termeni clinici vorbind, am devenit o societate obsesiv-compulsiva. La tot pasul ti se spune cum sa te speli pe maini. Esti curat daca platesti ritualul de curatire la Templu, care este un proces complicat si numai initiatii il pot oferi.

Sigur, daca totul se rezuma la sanatatea omului, la igiena, atunci nu ar fi o problema. Doar ca extrapolam puritanismul nostru in orice domeniu. Am fost toti sedusi de puritanismul luptei anti-coruptie. Daca am fi luat legea in mana, ar fi trebuit sa inchidem toata tara. Cine nu a încălcat legea macar o data in viața lui și nu a fost sancționat? Nimeni nu scapa de litera legii. Toti suntem condamnabili! Ochi pentru ochi si dintre pentru dinte nu duce decat la o societate de orbi!

Adaugam acest puritanism ideii de revolutie verde. Orice revolutie a plecat de la o idee pura. Socialismul marxist voia sa purifice clasele sociale. Nazismul era un puritanism de tip rasist. Fascismul un puritanism de tip national. Acum vrem sa purificam aerul. Iata ca noul puritanism de tip ne declara pe toti, necurati! Prin faptul ca existi, contaminezi natura. Esti vinovat de faptul ca produci carbon când respiri. Si aici recunoastem simbolic ceea ce religia numeste ca fiind pacatul originar. 

Emil Durkheim foloseste un termen interesant pe care nu stiu sa cum sa il traduc. Normlessness. Contrar teoriei din Tratat despre Sinucidere(1897) si Diviziunea muncii in societate, cred ca o societate normala are nevoie de o doza importanta de normlessness. Pentru ca asa functioneaza Natura. Cine nu impinge normele la limita dintre curizoitate si conservare nu poate evolua. O societate inchisa este o societate unde normele nu pot fi discutate si nici evaluate (vezi societatile rurale). Din punctul asta de vedere, cele mai putin corupte societati sunt si cele mai inchise. Vezi cazul Chinei si Coreei de Nord. 

Se formeaza o rezistenta la cultura de baza si o presiune tacuta care erodeaza pe termen lung propriile norme. Sigur, termenul are o nota antisociala in viziunea autorului. Eu vad in asta un lucru bun. Delicventa fiind o forma de control al Sistemului. Cand delicventa creste e un indicator bun ca politica sociala nu functioneaza. Mai apoi Robert Merton va prelua termenul de anomie de la Durkheim pentru a explica delicventa in societate prin cele 5 modele: Coformitate, Inovatie, Ritual, Izolare, Rebeliune.

Puritanismul si-a gasit locul ideal in stiinta sub diferite forme. Prin metode sociale, politice si tehnice, vrem sa purificam natura, adica sa eradicam: pandemiile, bolile, moartea, clima, viata, credintele, absolut totul. Nu este un lucru rau per se. Dar prin ce metode? Caci scopul nu scuza mijloace. Optimismul acesta naiv vine dintr-o intelegere tot mai redusa ca natura este doar materie. Iar din aceasta confrunare dintre materie si stiinta, rezulta Istoria (vezi meterialismul dialectic de tip marxist). 

Greseala pe care a facut-o MARX, a fost sa mearga pe urmele dialecticii lui HEGEL, si sa vada istoria destul de liniar si simplist,  ca devenire, de la simplu la complex. Nu, ISTORIA nu are nici inceput nici sfarsit. Ea este doar un proces relativ, subiectiv. Tocmai de aceea nu putem impune o viziune pura asupra ISTORIEI. Nu exista decat evenimente pe care noi le dam importanta. Iar importanta lor este data de poveste, de firul narativ. Ne construim propria realitate prin discurs. Si acest discrus este influentat de puritanismul de tip religios. Asta e tot!

Vezi in continuarea acestor idei articolul   "Corpul ca forma de Religiozitate." https://artcomview.blogspot.com/2015/11/corpul-ca-forma-de-religiozitate.html

A manca sau a nu manca, a consuma anumite alimente sau a consuma altele, dincolo de aceasta dilema, actul in sine capata tot mai mult ceea ce a fost la origini, una act moral. As spune sacru, dar cum sacralitatea a fost prealuata astazi tot mai mult de partea ei rationala si stiintifica, prefer sa lucrez cu termenul de moral sau etic. Se pune problema moralitatii atunci cand se sacrifica anumite fiinte pentru a fi mancate? Puteti citi aici mai multe despre Corpul ca forma de religiozitate.

Durkheim, Emile. The Division of Labour in Society. Trans. W. D. Halls, New York: Free Press, 1997,