Hinduismul, budismul cat si catolicismul traiesc in incordarea bipolara trup-suflet. Unii ajung la Brahman prin yoga, meditatie, altii prin penitente si fapte bune. Pentru brahmani, trupul este o piedica in cunoasterea Sinelui absolut denumit si Atman. Asa au ajuns multi oameni sa uite total de trupul lor si sa numeasca asta iluminare. Unii sa se biciuiasca, altii prin anestezie totala. Pe de alta parte, in cealalta extrema se afla stiinta. Poate si ca o contra-reactie la spiritualismul religios. Stiinta moderna sustine ca doar corpul si mintea exista, adica doar materia.
De ce existam? Iata o intrebare cu adevarat metafizica, pe care ar fi trebuit sa o fi ridicat inca de la inceput. Intrebare care are diferite abordari in functie de viziunea noastra asupra Lumii. La crestini intrebarea se transforma in De ce am venit pe lume?, la budismul zen Care este realitatea ultima? Atat materialistii cat si crestinii incearca sa raspunda la aceasta intrebare printr-o alta intrebare: Are istoria un scop? Raspusnul dialectic al lui Hegel, preluat apoi in materialismul lui Marx, pare sa dea un sens Istoriei, este afrimativ, DA, are! Cu alte cuvinte, existenta are o logica si un sens.
Crestinii au preluat din cultura iudaica, prima religie care pune Istoria ca motor al existentei noastre, aceasta idee dar cu accentul pus pe Sfarsitul Istoriei. Daca evreii acordau o importanta mai mare Inceputului Istoriei in Geneza cu spita neamului, regii, imparatii, profetii, care sunt agenti ai Istoriei Mari, crestinii dau o importanta mai mare Sfarsitului Istoriei prin Apocalipsa. Dar sa vedem care este viziunea stiintifica asupra Istoriei si apoi cea a simtului comun. Pai Darwin spune tot. De la simplu la complex. Deci exista o Istorie. De la roata la avion si nave spatiale. Nu putem vorbi de Istorie fara un sens si un scop.
Dar are Istoria un sens? De aceasta intrebare depinde raspusnul la prima problema, De ce existam? Am sa plec de la premisa ca existenta are un sens, dar ca sensul nu este unul Istoric.
Asadar, nu mai legam existenta de sensul ei istoric. Existam dar fara acest De ce. Existentialistii au intuit bine problema, dar fara acest de ce au ajuns la disperare si la non-sens, nihilism. Faptul ca existenta nu isi pune problema sensului, ma face sa cred ca ea Este si doar Este. Numai omul isi pune problema sensului. Si atunci creaza o poveste. O istorie, o religie dogmatica. Tocmai de aceea toate aceste intrebari, chiar si cele de tip stiintific, isi au baza in fondul metafizic al cunoasterii. Suntem si atat. Asadar, sintagma carteziana a ergo cugitoului este una de tip stiintific. Caci numai ceea ce poate fi gandit poate avea un sens.
Sa revenim la problema religioasa. De ce jonglez intre stiinta si religie, sensul istoriei si existenta? Pentru ca pe undeva pe aici intuiesc problema. Ne ratacim undeva pe drum. Si am sa iau ca explicatie simbolica pe Iisus. Din punct de vedere teologic el pare sa vina sa implineasca Istoria, adica profetii. Dar cum are loc aceasta sinteza dintre Istorie si Anistorie? Prin dialectica trup-suflet ca la celelalte religii? Nu. Si tocmai asta e interesant. Corpul capata spiritualitate. Materia este insufletita. Cand spune, luati mancati, acesta este trupul meu! Materia devine una animista, pentru ca trupul este sacru.
Sensul existentei nu este unul Istoric. Daca nu este unul Istoric, atunci nici o intrebare nu isi are rostul. Suntem pentru ca doar asa, in prezentul continuu al fiecarui om, lumea Exista! Suntem pentru a da realitate. Si orice realitatea este buna! Orice Lume este perfecta si orice Lume este buna in comparatie cu Nimicul. Sensul nostru e de a fi aici o Lume. O lume incepe sa fie de la primul atom. O sa numim aceasta constiinta Monada, termen consacrat de Leibniz. Monada este singura substanta adevarata ca entitate spirituala. In jurul acestei Monade se organizeaza electronii, atomii, universul. In jurul acestei inteligente apare materia, Universul asa cum il vedem cu miliardele de stele si galaxii.
Eu sunt din Lumina, spune Iisus. Voi sunteti Lumina Lumii. Nu, nu este vorba de Istorie aici, nici de lupta dintre bine si rau. Este vorba despre a fi si a nu fi. In Lumina obiectele sunt. In intuneric ele nu mai sunt decat niste concepte ale constiintei. Platon avea dreptate, sunt doar idei ale unei realiati posibile. Tot ceea ce ne imaginam este posibil, caci materia se creeaza si recreeaza dupa propria noastra idee. Iata dar de ce intrebarea nu isi are sensul, pentru ca ajungem tot la noi. Fenomenologic!
Totul este posibil! In aceasta privinta nu putem compara o Istorie cu alta. O existenta cu alta. Pentru ca ea este deplina numai in Lumina. Nimic nu este mai real sau mai adevarat. Istoria este o scoatere din ascundere a lucrurilor, heideggerian vorbind. In aceasta munca de santier, sensul Omului este acela de a pune ordine in Univers. Cum se poate asta? Prin constiinta lui. Materia nu exista in afara constiintei. Experimentul lui Erwin Schrodinger este evident. Atomii se organizeaza in functie de subiect/observator.
Raul este simbolizat de fortele Intunericului. Binele este simbolizat de puterea Luminii. Iar acesti termeni nu au nimic din moralitatea noastra religioasa. Nu, trebuie sa ii gandim dincolo de bine si de rau. Intunericul nu este decat un simbol al non-existentei. Lumina este un simbol al existentei. Suntem Lumina! Avem in noi cunoasterea, dar a cunoaste nu inseamna a gandi, cum spune Descartes. De cand ne nastem avem in noi arhetipul acestui Univers. Fara aceasta intuitie a priori nu ar exista nici ideea de masa, ideea de scaun, ideea de timp sau spatiu (care sunt facultati ale subiectului).
Raspunsul de ce existam nu poate crea o Lume. Ci doar fiinta, ca prezent, ca Lumina, poate da realitate materiei. Din acest punct de vedere, Iisus este Omul Complet, caci el vine sa uneasca trupul cu sufletul, materia cu Lumina, suferinta cu iluminarea. Cand spune ca Imparatia mea nu este de aici, sau dati Cezarului ce este al Cezarului, el reduce Istoria la micile certuri de salon. La nivelul miliardelor de Galaxii, Istoria pare un joc intelectual nesemnificativ. Constiinta omului face ca Soarele sa rasara si sa apuna pe cer.
Putem spune o data cu bosimanii din Africa, suntem fiii Luminii! Tot ce exista, exista datorita Omului. Simbolic Lumina reprezina existenta, iar Intunericul, nonexistenta...ca Dumnezeu este Lumina si nici un Intuneric nu este in El. Umblati ca fii ai Luminii. Pentru ca roada luminii e in orice bunatate, dreptate si adevar. Cata vreme aveti Lumina printre voi, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii. 1 Ioan 1-5; Efeseni 5:8; Ioan 12:36. Asadar, suntem pentru a ca fara aceasta Lumina din noi, Universul material nu poate exista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu