Tindem sa judeca istoria dupa criterii prezente. Nu-l putem judeca pe Ceausescu, pe Iliescu, de ce nu pe Bush de cat la timpul prezent. Timpul altereaza istoria, schimba ceea ce e etic, drept si moral. Pentru ca timpul aduce in discutie criterii de judecata care nu erau valabile atunci, cunoaste imaginea de asamblu, sau poate ii raman ascunse jocurile de culise, discutiile private si neinregistrate, sau poate apar noi evidente si noi documente.
Ceausescu a fost judecat pentru prezent. Daca l-am fi judecat dupa 27 de ani, sentinta ar fi fost cu totul alta. Aceasta e cea mai mare problema a Istoriei. Daca S e subiectul si T timpul, iar M, istoricul, atunci S1 ar trebui sa corespunda cu T1. Dar S1 corespunde cu T2. Daca T2 trece prin gandirea unui M se schimba cu totul S1 si devine un fel de S3. Orice, dar orice judecata cu privire la trecut se prescrie. Asa cum nu putem cunoaste viitorul, nu putem cunoaste nici adevarul despre trecut.
Ganditi-va ca vreti sa aflati adevarul despre o poveste de dragoste pe care ati trait-o in tinerete. El/ea la un moment dat a spus "pleac". Ati intrebat de ce, dar nu ati primit un raspuns exact. Multa vreme nu ati mai crezut in dragoste. Lumea s-a intors pe dos pentru ca persoana in care aveati cea mai mare incredere v-a parasit. Toate criteriile de eveluare, tot ceea ce credeati ca este dragoste au disparut. Toate gesturile tandre, toate excursiile, toate zambetele, toate vorbele dulci si toate soaptele. Insa vremea a trecut. V-ati detasat. Ati intalnit alte persoane si v-ati indragostit iar. Cu toate astea vreti sa aflati adevarul. A fost dragoste? Ei bine, a fost si n-a fost dragoste. Iata dar un lucru nou, Istoria lucreaza cu adevarul dublu. si-si. A fost revolutie sau lovitura de stat? si-si A fost Antonescu erou sau criminal? si-si Asadar a fost revolutie si lovitura de stat.
Daca este atat de greu sa intelegem propria istorie si ramanem mereu intr-un posibil daca, cu atat mai greu este sa intelegi Istoria complexa a unui popor, a unor intentii care au ramas necunoscute, ale unor vorbe de culise care au dus la unele decizii si actiuni politice. Istoria mai intai de toate trebuie sa functioneze ca o psihanaliza. Trebuie adus totul din trecut in constient. Reaseaza prezentul, nicidecum pentru a cunoaste trecutul. Trecutul in sine nu are nici o valoare fara prezent. Iar daca tot aducem in prezent fapte din trecut, este pentru ca acest prezent e problematic. Asa, ca o poveste de dragoste neterminata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu