Viziuni

 

Se făcea ca eram la o sărbătoare religioasă în aer liber. Un altar de vara și multă lume. Eu dincolo de gardul de fier delimitat de jandarmi. Se împarte coliva. Și prind și eu o bucățică. Doar ca un preot în roba neagra ma întreabă dacă sunt botezat. Nu îl mint, nu sunt. Nu aparțin de nici o confesiune. 

Imi spune ca nu am voie, și vrea sa îmi ia coliva, pe care el mi-a dat-o, din mana. Ma prefac ca nu înțeleg și ma pierd prin mulțimi. Coliva are gust de ciocolata de casa. Ieri chiar am făcut ciocolata de casa, în amintirea lui mamare.

Registrul se muta într-o catedrala. Nu am sa descriu decorul căci am generat o imagine cu AI. cât mai aproape de ceea ce am visat. Atmosfera era plăcută și joviala. Eram cu sora mea, Maria, cu prieteni din copilărie și cu frații din biserica în care am crescut. Pe băncile din spate râdeam și glumeam. Ne simțeam bine. 

Doar ca un om cu autoritate ne-a atras atenția ca nu se cuvine. M-am ridicat în picioare și i-am zis, cu revolta dar și cu multă satisfacție râzând, sa se uite în jur. Adunarea este despre oameni. Despre legăturile dintre noi. Nu un monolog al lui Dumnezeu. Sa se uite în jur ca sunt multe opțiuni. Iar tinerii vor pleca acolo unde sunt înțeleși și acceptați.

Al treilea registru era o catedrala ortodoxa reformata. Picturile acoperite de un strat subțire de var. Fără altar. Cu scena pentru muzica și scaune confortabile. Doar candelabrele din bronz mai aminteau de opulenta de alta data, de glorie, de epoca de aur. Biserică era goala, luminata natural, așteptând enoriașii.