nostalgia originilor

Paul Delvaux

Astia de scriu horoscopu se pricep si la interpretarea viselor, mai nou. E ca si cum as asculta o melodie pe youtube despre toamna, iar daca in versuri apare de trei ori "ploaie", trebuie ne-aparat sa apara si trei imagini cu o "umbrela". Specialistii astia de prezinta horoscopu cred ca daca visezi ca mergi in public dezbracat, inseamna ca n-ai suficienta incredere in tine. Eu cred ca-i frica de a fi castrat, e mai mult un complex Eudipian, decat un complex ce tine de "stima de sine" si de incredere. Iar la femei, din contra, dorinta de a merge dezbracate ar insemna mai de graba incredere in propriul corp. Desi interpretarea assta nu se bazeaza pe nimic. Jung zicea ca daca in vis iti apare mama, aceast lucru nu face trimitere in mod direct la mama biologica. In plus, nu toate visele au o intrepretare. Poti visa ca zbori si sa ai probleme cu inima. Sau poti avea cosmar din cauza ca e prea cald in camera. Tocmai asta-i dovada ca incostientul raspunde mai intai la fricile biologice, apoi cele imaginate, urmand cele care tin de incostientul colectiv, culminand cu revelatiile.

Tinerii din poza mi se par mai mult niste arieni. O nunta cosmica, un paradis pierdut, o stare originara in care oamenii erau imbracati "doar in slava lui Dumnezeu". Adolescenta fiind varsta intoarcerii, ca si miscarea hippie. Toti din poza par a fi "imbatraniti" si cu fete schimonosite. Sunt niste "specialisti" care nu inteleaga aceasta noua "aparitie nocturna". Vor sa-i analizeze in laboratoare cu visele lor. Apoi "cuconetul" cu palarii si haine complicate, simbol al conservatorismului, nu participa. Adolescenta de cele mai multe ori este considerata o varsta de trecere la maturitate, o varsta pur psihologica ci nu una artistica. Dar eu cred ca adolescenta e o varsta a creativitatii prin excelenta, chiar daca mereu a fost repudiata. Chiar adolescenta noastra este de cele mai multe ori aruncata in camerele obscure ale incostientului. Daca a fost una de negare, puternica, nu vrem sa ne aducem aminte prea des. O incadram la acea perioada nefasta din viata cu agnee pe fata. Atat de mult s-au aplecat specialistii sa inteleaga varsta adolecentei, incat au redus totul la psihologic si biologic. Dincolo de obsesii, impotriva acestui reductionism protesteaza Paul Delvaux in tabloul sau nocturn.

Despre suprarealism ca fenomen religios

Dali S Ispitirea Sfantului Anton

 Nostalgia Originilor.

"Exista о idee preconceputa, aceea de a considera artele ca „neserioase", pentru ca ele nu constituie instrumente de cunoastere. Poetii, romancierii sint cititi, muzeele si expozitiile vizi-tate pentru distractie si relaxare. Aceasta preju-decata, care incepe din fericire sa dispara, a creat un soi de inhibitie ale carei rezultate principale sint stinjeneala, ignoranta sau meflenta eruditilor si a oarnenilor de stiinta fata de experimentele artistice moderne. Este о naivitate sa crezi ca sase luni de lucru „pe teren", in mljlocul unui trib caruia abia ii cunosti limba, constituie о treaba „serioasa", capabila sa faca sa progreseze cunoasterea omului - si, in acelasi timp, sa se ignori tot ceea ce suprarealismul sau James Joyce, Henry Michaux si Picasso au adus in materie de cunoastere a omulul. Experientele artistice contemporane sint in stare sa-I ajute pe istoricii religillor in cercetarile lor, si invers, orice exegeza istorico-religioasa veritabila este menita sa-i stirnuieze pe artisti, pe scriltori si critici, si asta nu pentru ca e vorba despre „acelasi lucru" si intr-o parte, si in cealalta, ci pentru ca este vorba de intilnirea cu situatii care pot sa se clarifice reciproc. 

Nu este lipsit de interes sa notam, de pilda, ca in revolta lor impotriva formelor traditionale de arta si in atacurile lor la adresa societatii si moralitatii burgheze, suprarealistii au elaborat nu numaio estetica revolutionara, ci au formulat si о tehnica prtn care sperau sa transforme copditia umana. Or, numeroase din aceste „exercitii" (de pilda, efortui de a dobindi un „mod de a fl" care sa par-ticipe si la starea de veghe si la aceea de somn sau efortui de a realiza „coexistenta constiintei si a inconstientului") ne amintesc de anumite practici yoga sau zen. in plus, in acel prim elan al suprarealismului si. mai ales, in poemele si mani-festele teoretice ale lui Andre Breton, se desci-freaza nostalgia „totalitatii primordiale". dorinta de a efectua in concrete coincidenta contrariilor, speranta de a fi capabil de a anula istoria spre а о putea remcepe in forta si puritatea originara -nostalgii si sperante destui de familiare istoricilor religiilor. De altfel, toate miscarile artistice moderne urrnaresc, constient sau inconstient, distrugerea universurilor estetice traditionale, reductia „for-melor" la stari elementare, germinale, larvare, in speranta recrearii unor „lumi proaspete": altfel spus, aceste miscari cauta sa aboleasca istoria ariei si sa recistige clipa aurorala cind ornul vedea pentru „prima data" lumea." (Mircea Eliade, Nostalgia Originilor, Humanitas, 1994:108)