 |
| Dali S Ispitirea Sfantului Anton |
"Exista о idee preconceputa, aceea de a considera artele ca „neserioase", pentru ca ele nu constituie instrumente de cunoastere. Poetii, romancierii sint cititi, muzeele si expozitiile vizi-tate pentru distractie si relaxare. Aceasta preju-decata, care incepe din fericire sa dispara, a creat un soi de inhibitie ale carei rezultate principale sint stinjeneala, ignoranta sau meflenta eruditilor si a oarnenilor de stiinta fata de experimentele artistice moderne. Este о naivitate sa crezi ca sase luni de lucru „pe teren", in mljlocul unui trib caruia abia ii cunosti limba, constituie о treaba „serioasa", capabila sa faca sa progreseze cunoasterea omului - si, in acelasi timp, sa se ignori tot ceea ce suprarealismul sau James Joyce, Henry Michaux si Picasso au adus in materie de cunoastere a omulul. Experientele artistice contemporane sint in stare sa-I ajute pe istoricii religillor in cercetarile lor, si invers, orice exegeza istorico-religioasa veritabila este menita sa-i stirnuieze pe artisti, pe scriltori si critici, si asta nu pentru ca e vorba despre „acelasi lucru" si intr-o parte, si in cealalta, ci pentru ca este vorba de intilnirea cu situatii care pot sa se clarifice reciproc.
Nu este lipsit de interes sa notam, de pilda, ca in revolta lor impotriva formelor traditionale de arta si in atacurile lor la adresa societatii si moralitatii burgheze, suprarealistii au elaborat nu numaio estetica revolutionara, ci au formulat si о tehnica prtn care sperau sa transforme copditia umana. Or, numeroase din aceste „exercitii" (de pilda, efortui de a dobindi un „mod de a fl" care sa par-ticipe si la starea de veghe si la aceea de somn sau efortui de a realiza „coexistenta constiintei si a inconstientului") ne amintesc de anumite practici yoga sau zen. in plus, in acel prim elan al suprarealismului si. mai ales, in poemele si mani-festele teoretice ale lui Andre Breton, se desci-freaza nostalgia „totalitatii primordiale". dorinta de a efectua in concrete coincidenta contrariilor, speranta de a fi capabil de a anula istoria spre а о putea remcepe in forta si puritatea originara -nostalgii si sperante destui de familiare istoricilor religiilor. De altfel, toate miscarile artistice moderne urrnaresc, constient sau inconstient, distrugerea universurilor estetice traditionale, reductia „for-melor" la stari elementare, germinale, larvare, in speranta recrearii unor „lumi proaspete": altfel spus, aceste miscari cauta sa aboleasca istoria ariei si sa recistige clipa aurorala cind ornul vedea pentru „prima data" lumea." (Mircea Eliade, Nostalgia Originilor, Humanitas, 1994:108)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu