Psihanaliza si Arta

Leonardo Da Vinci, Mona Lisa

Psihanaliza lui Freud nu putea sa nu fie aplicata in domeniul artelor, cel putin ca interpretare, daca nu ca metoda terapeutica.  In arta, datorita caracterului liber si de multe ori nemijlocit, inconstientul se dezvaluie fara sa fie cenzurat de constient in forme plastice. E de datoria psihanalistului sa descopere acele forme ascunse, care pot sa duca la o interpretare si la o intelegere atat a artistului cat si a operei.

In multe din teoriile sale, Freud a cercetat operele artistice (pictura, poeme, sculptua) pentru a isi sustine presupozitiile. De exemplu, complexul lui Eudip este revelat de panza lui Bronzino,  din 1545 in care apare Cupidon, Venus si Timpul. Cu toate astea, o opera nu poate vorbi singura despre sine daca nu este luat in calcul si autorul ei. In Psihanaliza si Arta, Freud aduce argumente pentru a revela personalitatea  lui Lonardo Da Vinci si opera sa.

Freud pleaca de la autor spre opera, ci nu invers. Copilaria, visele, dezvaluirile, insemnarile din jurnal, biografiile sunt materiale foarte importante pentru intelegerea operei de arta. Prima amintire pe care Leonardo o are inca de cand era copil, il face pe Freud sa faca noi descoperiri si sa elucideze misterul lui Leonardo si al operei lui. Despre viata lui intima nu se stie prea multe. Insa din diferite insemnari se poate contura un profil.

In prima perioada a varstei, Leonardo a fost crescut de mama sa pana pe la 5 ani. Apoi, a fost adoptat de tatal sau, si crescut de mama vitrega.  Insa prima perioada din viata pare ca si-a pus amprenta pe tanarul Leonardo. Mama si-a revarsat toata iubirea ei asupra copilului. Datorita acestei iubiri excesive, Freud considera ca personalitatea si viata lui Lonardo au fost puternic dominate de imaginea mamei.  Ipoteza este sustinuta de un vis sau o amintire din copilaria timpurie a lui Lenoardo. Un vultur vine la gura acestuia si ii atinge buzele cu coada. Acest simbol, coada, organul sexual barbatesc, cat si dorinta autoerotica de a fi obiectul adorat pare a duce la ipoteza ca Leonardo era un posibil homosexual pasiv.

In privinta asta Freud aduce mai multe argumente. Simbolul vulturului ca pasare de sex feminin, dar care se reproduce singura vine din Egipt si era larg raspandit in evul mediu. Astfel, lipsta tatalui pana pe la 5 ani este inlocuita cu acest simbol, in imaginarul colectiv vulturul fiind o pasare care se poate reproduce singura. Freud se intreaba cum e posibil ca acest simbol feminin sa capete valente masculine cum ar fi coada. Si aici raspunsul pare a veni de la placera suptului, de la sanul care alapteaza, de la sarut, dar si din miturile zeitatilor androgine care atribuie femeilor penis. 

Este putin probabil ca Lonardo sa fi imbratisat o femeie patimas, cu dorinta. Din insemnarile lui se stie doar ca privea actul sexual ca pe ceva dezgustator. Pe vreme cand lucra in atelierul lui Verrocchio a fost acuzat impreuna cu alti tineri de practice homosexuale. Ca maestru, Leonardo s-a inconjurat de tineri frumosi pe care i-a luat in atelierul sau ca modele sau ca studenti. Nu conta prea mult talentul lor, dovada ca nu a format o scoala de pictori de prima mana. Cu toate astea, Freud nu sustine ca Leonardo avea o viata homosexuala, ci doar ca e posibil ca aceste tendinte sa fi fost sublimate pana la autosuficienta.

Freud admite ca Lonardo a avut candva un libidou activ, in copilarie. Insa cu timpul si-a gasit o forma de sublimare in alte activitati. Astfel energiile care puteau fi distructive s-au dovedit a fi creatoare, atat in arta cat si in dorinta lui de cunoastere. Deci, o investire a libidoului in actul cunoasterii  a pus in plan secund dorintele si activitatea sexuala a lui Leonardo. Poate ca forta psihica poate fi convertita fara nici o pierdere in diferite forme de activitate intelectuala si asta fara a deveni nevrotic, admite Freud. 

Relatia cu prima mama, cat si cu a doua este evidentiata, in opinia lui Freud, in tabloul Fecioarei cu copilul si mielul si Sfanta Ana. Cele doua mame din viata artistului, privirea lor blanda si induiosatoare, Sfanta Ana priveste cu simpatie la chipul Fecioarei, ca si cum l-ar incredinta pe micul Iisus acesteia. In acest tablou Freud vede cele doua mame din viata artistului cat si relatia lor cu el. Chiar daca inclinatia speciala a lui Leonardo pentru refularea instinctelor si capacitatea lui de sublimare a instinctelor primare este uitmitoare, in a doua parte a vietii sale, aceste pulsiuni aveau sa apara intr-o noua forma plina de inovatie in opera sa.

Aceasta dorinta infantila avea sa fie redescoperita mai tarziu in chipul Mona Lisei.  Zambetul misterios care apare in mai toate operele lui Da Vinci nu-I decat zambetul mamei, care cu atata iubire il proteja si il iubea.  El va ramane fidel acestei iubiri o data ce a redescoperit-o si o va picta atat in chipul Mona Lisei cat si sub chipurile Fecioarei. Aceasta sete pentu cunoastere care a pornit din copilarie, din dorinta de a cunoaste actul procrearii, pare sa faca din Leonardo mai mult un asexuat decat un homosexual pasiv. 

In Psihanaliza si Arta(ed. Trei,1989), Freud aplica teoria psihanalitica formelor si creatiei artistice. Este o abordare care pleaca de la artist spre opera.  Mai  bine zis, este o incercare de a face din teoria psihanalitica o metoda aplicabila in diferite domenii. Astfel toata interpretarea trebuie sa duca spre aceeasi concluzie. Insa, daca cititorul admite o data cu Freud ca nimic nu-I intamplator in psihanaliza, atunci e o metoda ce se poate aplica diferitelor opere, intregind imaginea de asamblu prin intuitie cu noi sensuri si noi descoperiri.

Daca autoritatea paterna a regasit-o intr-un Lodovico Sforza la Milano si mai apoi pe Francisc  I in Franta, de ce nu a gasit o autoritate si sub forma materna? Sau probabil ca a ramas sub chipul enigmatic al Mona Lisei... Sa fie tocmai aceasta frica de a picta, fuga spre stiinte si spre cunoasterea naturii, o forma de refulare? E posibil tinand cont de celebra lene cu care picta. La Mona Lisa a lucrat patru ani, ca si cum ar fi tras de timp.