creatie vs creativitate

The Small Dort about 1650-2, Aelbert Cuyp

In arta zilelor noastre, lipseste dezinteresul artistic. Primeaza pragmatismul. De aceea unii se vaita ca nu sunt intelesti. Ei vor sa traiasca din arta. Nu din arta, ci prin arta trebuie sa traiesti. Artistii vor sa fie recunoscuti peste noapte. In acest mod arta lor se transforma in entertainment. Bine-bine, ma veti contrazice, dar entertainment-ul nu-i tocmai ideea de arta dezinteresata? Cu alte cuvinte, arta lipsita de dogma, arta de dragul artei? Dezinteres nu inseamna ca arta ta e gratuita, fara valoare stilistica si artistica. Si cand spun valoare nu ma refer la "adaos comercial". 

Atunci, pentru cine facem arta? Daca nu pentru om, atunci pentru cine? Arta e facuta pentru om, sau omul pentru arta? Daca arta e facuta pentru om, atunci trebuie sa-l distreze si sa-l incante ca un joc de artificii. Pirotehnistii nu sunt si ei niste artisti? Asa e. Dar ce-ar fi daca omul chiar e facut  pentru arta, adica pentru ceva mai mult decat "atat"? Atunci trebuie sa isi puna marile intrebari si sa traiasca artistic. Eu inclin sa cred ca omul are un destin creator si ca el e facut sa traiasca intr-un univers simbolic. Creatia inseamna desavarsirea ta ca om.

Artistii plastici, scriitorii, regizorii sunt incurajati sa fie creativi. Intre creatie si creativitate se va impune mereu diferenta dintre om si animal, dintre mestesug si arta. Creatia ar fi produsul artistic, creativitatea ar fi procesul. Ca sa vezi marea greseala: prin creativitate niciodata nu o sa ajugi la filmele lui Tarkovsky. A fost el creativ? Poti sa desfaci frame cu frame filmul, ca nu vei gasi procesul. Da, vei putea gasi o anumita tehnica, strategii compozitionale, influente artistice, dar procesul (asemeni structurii dupa care se formeaza visul) acela e unic, e tarkovskyan. In fond, nici chiar artistul nu poate fi constient de tot procesul creatiei sale. E un proces inconstient, care se obiectiveaza ca un intreg numai in creatie.

In tabloul tau nu trebuie sa primeze creativitatea, ci atmosfera. Creativitatea e doar un truc, o scurtatura a mintii. Si animalele sunt atat de creative cand vor sa sparga oul de strut. Si un mecanic e un om foarte creativ, cand iti leaga toba de esapament cu o sarma, dar nu-i un artist. Creativitatea se inscrie in sfera imediatului, tine de improvizatie, pe cand creatia se afla mereu intru mister si pentru revelare(Blaga).  Vezi postul.

Arta de tip  fast-food e o arta care iti aduce intr-un timp scurt maximum de satisfactie.  Nu-i rau se te implici intr-un proiect care iti aduce satisfactie imediata. Dar daca vrei sa fii artist si te vaiti ca arta ta nu-i inteleasa, sau ca n-ai idei, atunci inseamna ca nu esti autentic. Intre autentic si original e o mare diferenta. Multi  artisti sunt originali si creativi, putini artisti sunt insa autentici. Nu te preocupa de lucrurile mici. Stilul vine, si creativitatea vine, si ideile vin, dar ele nu sunt decat niste mijloace spre a te desavarsi. Autenticitatea e un mod de a fi. Inseamna sa te cunosti mai intai pe tine insuti.

Priviti tabloul lui Albert Cuyp. E o atmosfera de liniste. Omul doarme la marginea deschiderii, departe de ceea ce propune citadinul. Norii sunt grei, ceea ce exprima materialitatea lumii. Pe atunci omul se afla inca in "natura" ci nu in peisaj(ca romanticii). Doarme langa aceste mici zeitati, vacile. E un sentiment mistic, si daca nu ai adormit ziua in amiaza mare pe camp, n-ai de unde sa stii. Nu-i nici o metafora la mijloc, nici un procedeu artistic. E sentimentul pur. Ti-l pune in fata. Odihna, ca un preludiu a mortii. Caci numai prin moarte capeti sentimentul eternitatii si al nemiscarii. Cainele doarme, iarba creste, iar omul isi ia locul firesc in natura.

Sa-ti intre bine in cap: Sentimentul e tot ce ramane, ca acele amintiri olfactive. Restul se uita. Sentimentul nu poate fi pastrat in epubreta, nici in cartile de istorie, nici in muzeele noastre. El e dovada a ceea ce suntem si am fost. Vor ramane ele arhitecutra, ele cladirile, ele cartile, ele filmele, dar daca nu vor capta in materialul lor sentimentul, nu vor putea da dovada de lumea noastra bogata, de lumea asta plina de iubire, sau de tristetile cele mai profunde. Un tablou e ceva din tine, e ceva din specificul omului. Numai prin arta mai putem avea acces la o gradina ce s-a retras dintre noi, la un spatiu deschis cunoasterii luciferice. Si nu vreau sentimente ieftine, caci arta nu inseamna sentimentalism. Vreau sentimentul pur. Sentimentul in care esti atat de impacat cu lumea incat te confunzi cu noroiul de pe camp, si cu broastele.