Siempre Sancho, Siempre..

Don Quijote si Sancho Panza de Salvador Dali

Ma gandesc la Sancho Panza. Nu  a fost el umbra lui Don Quijote?Cu cine vorbea Quijote daca nu cu sine insusi? Dar care Sine? Cel care traieste simplu si nu stie ce traieste? Sancho e nevinovat nu datorita ignorantei, ci pentru ca e sarac cu duhul. Dormi tu Sancho, dormi, spune Quijote...pentru ca sluga  doarme si stapanul vegheaza. E o lume intoarsa pe dos? Cine e stapanaul daca nu constiinta si cine e sluga daca nu valorile primare, stomacul="panza", oboseala, nevoile, viata, concretul?

In Mistretul cu colti de argint. Stapane, e apa lucind sub copaci. Ce slugarnicie, parca ii vad cum chihoteau, Stapanu nostru e dus cu pluta. Taci, le spune el, ii auzea cum se vaitau, si acest taci a ramas autoritar pana la moarte. Si cine erau slugile aici daca nu tot ceea ce numim astazi realitate?  Adica, nu exista nici un mistret cu colti de argint? In final Printul moare strapus de propria iluzie, insa nu o neaga. Intre slugarnicia zilinica si misterul existentei se imparte si viata lui Don Quijote. Nu degeaba l-a inventat pe Sancho, ca sa aibe el grija de cele ale gurii, de tot procesul acesta. Este aici o scindare a personalitatii?Nu. Ci mai degraba este o integrare.

Exista o nostalgie in vocea Tristei FIguri, cand il priveste pe Sancho cum doarme, fara grija de a purta cerul cu stele pe umerii sai. Si ar fi gresit sa il gandesc pe Quijote fara umrba lui, adica fara Sancho Panza. Quijote este Omul complet numai alaturi de Sancho. Cand ajunge sa fie unul si acelasi personaj? Cand se ajunge la integrarea contrariilor? Cred ca dupa scena in care ii salveaza pe talhari. Vezi Sancho, asta e lumea...vezi realitatea, vezi ce neghiobie traim si tu vei sa fim realisti? Vrei sa spui ca binele e rasplatit cu raul? Asta vrei? Vrei sa spui ca viata asta se rezuma la burta si la valorile primare? Asta vrei tu Sancho?Siempre Sancho, Siempre...

Don Quijote pleaca in regasirea a ceea ce este unic in om, adica in cautarea Adevarului din el. Si asta e arta. Daca rezum mereu arta la o experienta subiectiva, sau la o traire pur senzoriala, atunci esenta ei imi scapa. Caci senzatii tari am trait in balci, cand ma invartea o tiribomba. Arta inseamna ca releva Adevarul, scris cu litera mare pentru ca e propriu. Cum pot fi eu insumi daca nu traiesc ceea ce este al meu? Viata autentica asta face, traieste numai ceea ce este prorpiu si individual. Don Quijote trebuie sa plece pentru ca e singurul mod de a fiinta, de a primi realitate. Realitatea care e dincolo de lucruri. Pentru ca Maya, sau iluzie, este tocmai lumea obiectiva a lui Sancho.