Mistretul cu Colti de Argint

Photo D.M  by ART COM 

Un print din Levant indragind vanatoarea si textul o ia usor la trap ca un cal asculator. Stapane, ii auzi pe lingai cum rad complice intre ei dandu-si coate. Mistretul acest nu vine pe-aici. Mai bine sa-abatem vanatul cu coarne, sau vulpile rosii sau iepurii mici. Iar Printul raspunde introcandu-se Taci. Autoritar. Pana la moarte cand ranit fiind de propria iluzia, abia a mai inganat un Taci!

Ce are totusi in comun mistretul lui Augustin Doinas cu Don Quijote? Pai multe. Atat Printul cat si Quijote sunt niste personaje nobile. Ambii pleaca in cautarea de aventuri. Numai ca aceste aventuri sunt iluzii pentru cei mai multi. Atat printul cat si Cavalerul Tristei figuri sunt urmariti de simbolul mortii. Ambii au slugi care ii servesc. Iar aceste slugi sunt si se cred ca detinatoare a adevarului. Nu exista Mistret cu Colti de Argint asa cum nu exista Uriasi.

Printul moare strapuns de propria iluzie. Insa fara sa o nege. Don Quijote este gata sa isi dea viata pentru propriul Adevar. Poti spune despre el orice, insa niciodata sa nu ii amintesti, nici macar in gluma, ca morile nu sunt uriasi, si ca nu s-a luptat cu vrajitorul ci cu Canonicul sau Popa din sat. Asta e blasfemie. Si pentru asta, El, Cavalerul Tristei Figuri e gata sa isi dea viata. Chiar daca vor vedea asta ca pe o prostie sau o iluzie desarta.  Slugile nu au dreptul sa judece!

E adevarat, ca pentru a pleca in cautarea Mistretului cu colti de Argint trebuie sa ai niste slugi tocmite. Fie ca il tocmesti pe Sancho, care sa se ocupe de ale gurii, sau pe guvernanta care sa aibe grija de casa cat esti tu plecat, trebuie sa ai niste slugi. Poti tocmi insa o singura sluga daca nu ai bani. Oricum, fara nu se poate. Caci orice iluzie are nevoie e o sluga. Orice Adevar are nevoie pentru a fi de aceasta lume, plina de slugarnicie. Si daca nu crezi asta intreaba-ti stomacul. Cand i va fi mai foame.

Canonicul, Popa si Moartea

In calatoia sa, Don Quijote este urmări tot timpul de simbolul morții, de Canonic si de Popa. Se pare ca moartea are o legătura cu locul copilăriei, cu locul Nașterii.  Nu este vorba numai de moartea asta biologica. Mai este o altfel de moarte. Mult mai grava. Pentru ca se hraneste din ceea ce il face pe om viu.

Un singur lucru isi doreste Popa si Canonicul. Ca Don Quijote sa nu mai viseze aventuri. Sa nu mai caute dragostea acolo unde nu exista. Sa nu mai vadă in niște mori de vânt veritabile obstacole. Sa nu mai lupte. Sa isi bage mințile in cap, si inima daca se poate. Dar atât timp cat Don Quijote este pe drumul aventurii, moartea nu are nici o putere asupra lui.

Moartea se deghizeaza. Participa la viata tot timpul doar ca sa ispiteasca. Am întâlnit si eu astfel de oameni.. De ce faci tu masterul asta? De ce alegi tu jobul asta? Nu vezi ca nu se castiga? Nu vezi ca arta e doar o regina roasa de molii? Filosofie? Si cand am pus mana pe sapa ca sa fac bani moartea mi-a zis. Tu meriți ceva mai mult. Si am fost canonit de cei părtași ei, tu esti om cu doua facultati, dar n-a ia si da-ti cu grăsime pe mâini, sa inveti meserie. Si radeau asemeni Canonicului cand se prefacea si se deghiza in haine de cavaler doar-doar ca sa il aduca pe Cavalerul Tristei Figuri inapoi acasa.

Eu faceam pe prostul pentru a imi castiga libertatea mea, care nu se compara cu nimic in lumea. Si cand iubeam, chiar daca toti imi spuneau ca e o curva, ca e o proasta, ca ma inseala, nu o iubeam oare pe Dulcinea?  Numai cine nu are imaginatie nu poate iubi absolut. Nu in ultimul rand, cine nu cunoaste libertatea nestiintei si a jocului? Iata-l deci pe copilul Sanco Panza! Cand am cedat din toate aceste libertati cate putin, atunci s-a instalat moatea. Incet si sigur. Ca un cancer.

Pentru ca mai întâi moare spiritul, apoi moare si cavalerul. Nu poți, si moartea a înțeles asta, sa ucizi un om care are spiritul treaz, viu si activ. Găsește-ti o activitate, ceva pentru care sa trăiești, citește o carte si moartea nu te va prinde, imi spune bunica  la 91 de ani. Bineînțeles, pana la urma se lasa dus acasa, pe patul de moarte. Dar ce nu au înțeles ei, ca deja sămânța nebuniei si a vieții fusese sadita in Sancho. Stăpâne, il încuraja el, vom merge intr-o noua aventura. Nu Sancho, lucrurile sint asa cum trebuie acum. Mi-am scris testementul. Vei primi ce ti se cuvine. Si guvernanta restul. Cat despre Canonic si Popa, lasa-i sa-si faca treaba.