Mistretul cu Colti de Argint

Photo D.M  by ART COM 

Un print din Levant indragind vanatoarea si textul o ia usor la trap ca un cal asculator. Stapane, ii auzi pe lingai cum rad complice intre ei dandu-si coate. Mistretul acest nu vine pe-aici. Mai bine sa-abatem vanatul cu coarne, sau vulpile rosii sau iepurii mici. Iar Printul raspunde introcandu-se Taci. Autoritar. Pana la moarte cand ranit fiind de propria iluzia, abia a mai inganat un Taci!

Ce are totusi in comun mistretul lui Augustin Doinas cu Don Quijote? Pai multe. Atat Printul cat si Quijote sunt niste personaje nobile. Ambii pleaca in cautarea de aventuri. Numai ca aceste aventuri sunt iluzii pentru cei mai multi. Atat printul cat si Cavalerul Tristei figuri sunt urmariti de simbolul mortii. Ambii au slugi care ii servesc. Iar aceste slugi sunt si se cred ca detinatoare a adevarului. Nu exista Mistret cu Colti de Argint asa cum nu exista Uriasi.

Printul moare strapuns de propria iluzie. Insa fara sa o nege. Don Quijote este gata sa isi dea viata pentru propriul Adevar. Poti spune despre el orice, insa niciodata sa nu ii amintesti, nici macar in gluma, ca morile nu sunt uriasi, si ca nu s-a luptat cu vrajitorul ci cu Canonicul sau Popa din sat. Asta e blasfemie. Si pentru asta, El, Cavalerul Tristei Figuri e gata sa isi dea viata. Chiar daca vor vedea asta ca pe o prostie sau o iluzie desarta.  Slugile nu au dreptul sa judece!

E adevarat, ca pentru a pleca in cautarea Mistretului cu colti de Argint trebuie sa ai niste slugi tocmite. Fie ca il tocmesti pe Sancho, care sa se ocupe de ale gurii, sau pe guvernanta care sa aibe grija de casa cat esti tu plecat, trebuie sa ai niste slugi. Poti tocmi insa o singura sluga daca nu ai bani. Oricum, fara nu se poate. Caci orice iluzie are nevoie e o sluga. Orice Adevar are nevoie pentru a fi de aceasta lume, plina de slugarnicie. Si daca nu crezi asta intreaba-ti stomacul. Cand i va fi mai foame.