Ce e politika?






S-a spus ca esecul politicului e razboiul. In acest post am sa duc lucrurile ceva mai departe. Am sa sustin ca scopul ultim al politicului este chiar Razboiul. 

Pentru inceput sa facem o mica diferenta intre Politic si politici(publice). Politicul vizeaza lucrurile de asamblu, filosofice si generale ale unei societati, cum ar fi regimurile: tiranic, democratic, comunist, monarhic, etc. Politicile sunt actiunile specifice fiecarui regim, tin de oameni si de buna guvernare. Ce leagatura are Politicul cu politica? Razboiul este raspunsul.

Politicul exista datorita iminentei razboiului. A inceput cu Polisul. Si a fost teoretizat de Aristotel in Politica. Zoon Politikon e strans legat de Polis, cetate. Iar Orasul cetate apare din ratiuni de aparare. O buna guvernare inseamna o sansa mai mare de aparare a cetatii si deci supravietuirea. O cetate corupta este sortita esecului. Si aici intervin politicile publice,care tin de guvernarea imediata, strict administrativa.

Un regim care guverneza cat mai bine nu o face pentru binele individual, ci pentru ca vrea sa supravietuiasca. O armata performanta are o economie performanta. Si uite asa totul se leaga. Vad regimurile politice ca pe experimente ale naturii. Vad regimurile politice ca pe o selectie a naturii, darwinist. Si ca orice specie, nu doar ca vrea sa supravietuiasca, dar tinde sa se inmulteasca, sa isi dovedeasca superioritatea. Iar asta se poate, in lumea umana, doar prin Razboi. E singurul scop spre care tinde Politiucul. RAZBOIUL.

Georg Friedman spunea intr-o conferinta, parca in Romania la SNSPA, ca tot ce folosim noi si o numim tehnologie are o singura ratiune de a exista. Razboiul. De la internet la  telefonul smart, totul a fost dezvoltatdin ratiuni ce tin de Razboi. Iata dar ca economicul si politicile sunt corelate, pentru ca numi asa un regim (democratic) se poate impune. Cu forta simbolica a economiei si bunei guvernari. Oorice regim are un punct culminant in care e pus testului suprem, Razboiul.

Bunica mea aa trecut prin doua Razboaie Mondiale. E frumos sa fii tanar si sa crezi in politica. Sa crezi ca poti influenta, ca poti decide soarta ta si a semenilor. Cand te duci la vot gandeste-te ca in ultima istanta zoon politikon exista numai datorita razboiului. Iar un razboi nu are nevoie de votul tau. Dar cat timp vom fii niste animale politice, n-am decat sa votez un joc absurd, cu drame umane si arme.

Numai o noua constiinta poate depasi aceasta etapa in evolutia noastra. Istoria ne spune insa canumai prin tragedie si razboiu se poate ajunge la o noua constiinta. Adica o noua Lume. Ca in unele filme SF avem legenda, o memorie care aminteste de Lumea veche si esecul politicului. Cu mii de bombe atomice, cu pesticide si otravuri revarsate in oceane, cu taieri de paduri si lacomie, zoon politikon isi dovedeste limitele.

Asa ca daca priviti la imaginea de sus, nu va lasati dezarmati. A cunoate realitatea, a fii lucid inseamna sa pornesti ca Don Quijote la lupta cu Morile de Vant. Orice razboi e absurd, irational. Tocmai, nu e supus votului. Nu stim de ce prin razboi se poate face acest salt ontologic in constiinta. Iar cele mai grele razboaie sunt cele care se duc in noi. Ca don Quijote cand se lupta sa isi dovedeasca maretia inimii. Caci un revolutionar este manat de mari sentimente de dragoste.

Gazdele




Photo D.M


Vad Istoria ca departarea subiectului de Obiect. Obiectul poate fi aici traire. Subiectul este omul. Istoria nu mai e suma evenimentelor, ci are o importanta ontologica. Istoria e vazuta aici hegelian.

Realitatea virtuala face parte din aceasta indepartare de obiect. Pentru ca virtualul sugereaza, prin simbol, realitatea, nu o traieste in mod direct. Prima indepartare de obiect a fost cuvantul-simbol. Primul salt ontologic, prima cadere.

Istoria e aici ca un vector, o sageata trasa de la trecut spre viitor. Ea merge pe schema lui Hegel. Fiinalitatea ar fi o Lume lipsita de materialitate. Vom putea exista la fel de bine in "creierul" unui super-computer.

In viitorul apropiat cred ca multe experiente vor fi traite de oameni specializati pe o anumita traire. Asa cum ne-am specializat meseriile. Vom trai experiente virtual ghidati de oameni care isi vor alege meseria de oameni traiti de altii. Am putea sa le spunem "gazde".

Ei nu vor mai trai, ci vor fi traiti de altii. Le vom alege hainele si le vom comenta iubirile. Ne vom conecta instant la trairile lor. Asa cum astazi poti sa platesti si sa ai acces 24/zi la viata privata a unei persoane prin web-cam.

Senzatiile pot fi date de excitatiile creierului. Stiu ca suna SF, dar spre asta tinde realitatea. In ultima instanta dezbterea asta filosofica e de cand lumea. Traim intr-o lume reala, materiala, sau suntem doar  un vis?

E posibil ca realitatea carnii sa fii evadat chiar din acest vis. Si ca Istoria sa fi urmat un curs invers decat cel descris. De la subiect spre obiect, de la vis la materie, de la virtual la lumea Reala. Insa tendinta pare una cu sens unic, cel putin in era noastra.