Sfaturi pentru un artist ratat

Popescu Teodoru Daniel -Muza-

Trebuie sa indraznesti. Sa indraznesti si sa-i descoperi sanul femeii din tablou, sa nu-ti fie frica, pentru ca arta inseamna curaj. Lasa-l pe profu', ca el nu picteaza decat ce vede, si el stie asta, de-aia e atat de senin in peisajele sale lipsite de maretia frutunilor interioare. Tablourile lui sunt un joc de artificii, ne incanta, dar ne intoarcem de la vernisaj ca dupa un revelion, la fel de goi si veseli...Tu esti un artist adevarat pentru ca ti-e frica sa te atingi de pensula, pentur ca, din lipsa de idei, crezi ca opera nu se ridica la nivelul simturilor tale. Ideile vin in dialog. Nu te preocupa cu lucruri marunte si nu te uita inapoi cand seceri. Nu trebuie sa-ti confirme nimeni daca ai talent, din moment ce tu simti in tine ca sunt lucruri uimitoare pe care le-ai trait si traiesti. Ei nu au avut harul de a trai, desi ar fi dat tot cerul pentru o zi banala din viata ta, in care vara devine vesnicie, caprele se duc sa pasca in gradinile de trandafiri, iar tu mananci florile de salcam. Nu au sangerat ei culegand macesele Domnului printre spini si palamida. Nu stiau ei ce inseamna senzatia ca nimic nu se intampla. Ei sunt artisti pentru ca au putine lucuri de spus, si le spun bine prin galerii luminate si cercuri mondene.

Iata dar proportia pe care vreau sa o vad in tabloul tau, sentimentul pur 50%,  imaginatia 30%(care nu e tot una cu sentimentul), ideea 15%, sa transpiri 4% ca abia atunci sa lasi loc genialitatii de 1%. Iar acel 1% face diferenta, pentru ca fara el totul e zero. Iar genialitatea e data de Dumnezeu. Insa trebuie sa lucrezi, pentru ca nimic nu vine fara munca, si trebuie sa suferi, pentru ca nimic nu are valoare fara suferinta. Dar tu, prietenul meu drag, ai suferit destul. Nu-ti ramane decat sa te inchizi si sa lucrezi. Sa te retragi intr-un turn de fildes. Imi spui ca te-ai lenvit, ca esti un lenes. Lenea vine din faptul ca nu ai incredere in "arta" pentru ca ai fost certat cu arta, cu idea mareata de arta, specifica sufletelor tari. Pe ei nu ii doare ideea de arta, de-aia picteaza fara constiinta artei lor. Dar tu, prietene, nu fii modest in fata operei tale. Stii tu ca marele Machiavelli cand se punea la birou sa scrie "Principele" se imbraca cu haine de pompa ca un adevarat print? Asta vreau sa faci si tu cand pictezi. Nu lucra in salopeta si papuci pentru ca atunci nu esti decat un simplu mestesugar. Si nu te murdari pe maini ca si cum ai varui un perete. Fa acest gest gratuit ca un incoronat, ca sa iti poti respecta opera. Altfel, cine o va aprecia? Imi vei spune ca te-ai plictisit, ca iar te-ai lenevit dupa primele incercari...Si o vei repudia, si o vei arunca intr-un colt obscur al atelierului tau. Pentru ca asta faci, dispretuiesti tot ce primesti, si pe buna dreptate, ei nu stiu nimic despre arta ta. Trebuie sa le dispretuiesti laudele, care nu sunt decat masura neintelegerii lor in fata ta, dar sa nu-ti dispretuiesti opera NICIODATA!. Cum poti sa-ti dispretuiesti mana pentru ca nu vede? Daca pictezi plugari, atunci sa stai drept in fata tabloului cu plugari. Daca pictezi boi care se adapa, atunci sa fii demn de umilinta lor.

Prietene, eu te iubesc, de-aia iti scriu aceasta epistola. Pentru ca vreau sa intelegi, viata e o minune, iar a trai e suficient ca sa te numesti artist. Dar cum poti tu sa traiesti fara sa pictezi? Si cum pot eu scrie fara sa traiesc? Ar insemna sa fiu un fatarnic, sa te amagesc cu apa de ploaie. Indrazneste prietene...Ai suferit destul crezand ca numai cei mari pot facce arta. Eu iti spun, sunt mai multi artisti printre cei mici, decat printre cei mari. Astazi intr-o societate unde arta e un joc de artificii, o intamplare a ideii de "marketing si publicitate", o viata scurta pentru fleshul unui blitz, o aparitie intr-un ziar si o cronica speciala pentru acele femei care isi lasa rujul pe ceasca de cafea, intr-o astfel de societate tu trebuie sa iti pastrezi hainele regesti pe tine, chiar daca sunt demodate si roase de molii. Nu vreau sa faci arta pentru a uita de tine, crezand ca te retragi din lume ca un Sfant. Pentru ca nu cunosti mai multe despre viata decat plugarul din tablou, care, spre deosebire de tine, stie cand se-apropie vremea semanatului. Cel care ace arta crezand ca "lumea asta" nu stie nimic, se insala. Nu vreau sa faci arta doar cu valoare terapeutica, crezand ca asa iti destinzi muschii, iti descretesti fruntea. Pentru ca nu esti fierar si nici plugar, cu atat mai putin contabil. Eu vreau sa faci arta profunda, sa te doara, si sa te bucuri de ea la sfarsitul serii la fel ca de nevasta. Sa iti dai peste degete cu indicatorul, pentru ca ele nu stiu de inima, si nu au nici prea multa minte, apoi sa iei iar pensula in mana si sa pictezi. Totul e sa indraznesti, iar pentru asta am sa te iau de mana ca sa treci podul. Iata primul tau subiect.