Frédéric Chopin - Nocturna 20 in Do Minor

Nimic nu-i mai artistic, si sa se adreseze in mod nemijlocit inimii, decat muzica. La acest tip de "cunoastere"  nu se ajunge totusi oricum. Chiar daca nu-i nevoie sa ai doua facultati, iti trebuie un suflet incapator. Pentru ca nu poti cunoaste decat ceea ce esti. De-aia zic eu, ca la Chopin se ajunge putin mai greu. Se incepe de obicei cu Nocturna nr 20 in Do min.

Inainte de a da play, trebuie mai intai sa astepti toamna, sa pasesti pe sub porti de castani, acolo unde lacul odata cu nuferi este acum plin de frunze. Trebuie sa astepti bruma sa cada peste struguri ca abia atunci sa-l intelegi pe Chopin. In acest decor sa asezi un pian alb. Atunci cand prietenii au plecat, mesele au fost parasite, paharele goale, atunci se asculta Chopin. Dupa o noapte vesela, cand ai ramas singur sa te mai judeci cu Dumnezeu, fara sa iesi invingator. Intr-o noapte cu ferestre spre stele, caci tu, numai tu cunosti sentimentul farului ce lumineaza aleea ingusta, cand se crapa de ziua in albastru. Si El, care stinge luminile cand lumea adoarme...El, care le vegheaza somnul, caci, ei nu stiu prin ce minune maine va fi un Cer si un Pamant Nou.

Chopin se asculta cand lumea pleaca la serviciu, cand primul metrou iese din depou. Chopin se asculta la ora 6 din noapte, cand un copil se trezeste din somn, pentru ca merge la scoala, si ceaiul suiera fierbinte in ibric. Cand acea mama isi ia capodul, sa-l conduca in strada inca luminata, si papucii de casa, si umbrela pentru ca afara ploua marunt. Numai in aceasta zona se asculta Chopin. Si n-ai sa intelegi de ce, daca pe tine nu te-a prins dimineata, cu constiinta treaza, cu mintea lucida ca o pojghita de gheata. Nu ai inteles nimic daca te-ai lasat cuprins de tristete, caci dimineata e aproape. Si cel ce il trezeste pe om din somn, vegheaza de pe inaltimi orasul. Caci, in dragostea lui, el priveste cu ingaduinta la acel copil ce-si urmeaza tatal ca un orb, si la acel om in salopeta, care tine strans pe genunchi o punga de nylon, caci in ea se afla dragostea femeii intinsa pe paine cu margarina si gem. Numai tu, om decazut, ai ravnit la fruct oprit, caci te-a prins zorii in gradinile diminetii...Pentru tine e Chopin, caci ai iubit si tu candva fara sa stii ce iubesti, aflat in somnul existentei, urma calda lasata de femeie'n asternut.