Text si context in limbajul artistic

• Arta este un construct social, cultural, asadar textul nu poate fi separat de context.

• Se pune problema decodarii mesajului: O arta nu poate fi lipsita de context, altfel receptorul ar fi total in afara ei. Sa admitem prin absurd ca vom descoperi un OZN. Ii vom atribui acele imagini pe care ni le-am facut despre extraterestrii pe baza OZN-ului, dar niciodata nu vom putea gandi in afara "culturii noastre" extraterestrii. Chiar in fileme S.F., extraterestrii par a fi o rasa umanoida. 

• Pluralitatea contextelor. Exista o multitudine de contexte asimilate, asemeni unui tablou in mai multe rame.

• Pentru "arta abstracta", contextul este insasi muzeul. Arta ca forma de comunicare evidentiaza decat limitele limbajului.

• Miscarea "verzilor", un nou context social. In lipsa unui "text", omul are nevoie sa fie prins mereu in "contexte". Si asa apartine grupului "feminist", sau "miscarilor pentru libertate sexuala", etc. Relatii publice, propaganda si manipularea, creatoare de contexte pe fondul dezvoltarii stiintelor semiotice(cotiturii lingvistice), care au facut posibila aceasta analiza a artei ca forma de comunicare.

• Cum este posibila decodarea textelor din trecut? Se apeleaza la contextualitata prezentului. (Mieke B., & Norman B., Oxford, 242:1998). Asadar analiza artei este dublata de contextul in care a fost posibila creatia, si contextul "decodarii", al perceptiei, cel pe care i-l atribuim noi. Atat emitatorul cat si receptorul au bagaje informationale diferite, experiente diferite, si fac parte din universuri diferite. Prin analiza artei, aducem astfel un plus operei dar si o distorsionare. Se mai pune problema daca aceasta decodificare este posibila fara contaminarea "propriilor viziuni cu privire la acel context istoric". Probleme care par a gasi raspuns in "Filozofia istoriei" si "Imagologie."

• Contextul nu tine numai de cultura in care este integrat, ci si de civilizatie. Pentru ca una e sa folosesti anumite tehnici moderne in tabloul cum ar fi, seringa, stropitul, photoshopul, etc, alta e sa folosesti culori provenite din excremente de animale.

• Contextul e "rama". Restul se subintelege de la sine. Numai in acest "context" a fost posibila arta abastracta.

• Analiza Textului nu poate fi separata de Context, chiar si atunci cand autorul este de o originalitate aparte. "Misterul" poate fi asadar cunoscut, important e cum "decodificam" continutu. Asadar, ideea romantica de inspiratie, nu-si are locul. Subiectivitatea se transforma in subiect, fara pretentii revelatorii.

• "Mediul este mesajul". (Mcluhan, 1986). Adica contextul determina mesajul. De exemplu televizorul s-a transformat in "mediator". El este formator de opinii, iar realitatea "obiectiva" nu ne mai intereseaza. Una este sa citesti acelasi mesaj in ziare, sa-l auzi la radio, sau sa fii martor.

• "Moartea subiectului creator" . Cine scrie? Sau cine vorbeste? "Pana la urma, nu conteza cine vorbeste sau scrie."  (Andres H., Oxford 330:1998) Adevarul este relativ. Important e sa il spui "raspicat si tare".

• De ce o opera e incadrata in "curente artistice"? Pentru ca acel context "istoric", "social", "psiologic" a fost posibil. 

• Dupa parerea mea, o data cu panza lui Velasquez in care il infatiseaza pe Philip al IV-lea al Spaniei cu familia, tablou in rama, caci apare insusi pictorul, arta s-a trasnsformat din text in context. Sau a integrat si contextul. Se renunta la un "subiect transcendent" de origine divina. "Mitul geniului" nu mai este posibil in acest context. (Citeste mai mult in postul Sentimentul omului modern.)

•  Ce poate depasi contextul? Raspunsul e clar, inspiratia/revelatia. Caci numai inspiratia te poate face sa iesi din "normalitate", din spiritul vremii, iar aceasta nu poate fi decat de natura divina.  Un om care a depasit "contextul vremii", dupa parearea mea, a fost Miguel de Cervantes, Saint-Exupery, J.S.Bach, El Greco, si inca doi pe langa 'Acela'. Caci numai Acel "Adevar general valabil si universal" te scoate din context.