catre sine insusi

Ultima data te plangeai ca te-am trimis prea repede in lume. Chiar daca ti-ai inteles demonii, ai luptat cu fricile si nu te mai speri de propria-ti umbra, iti simti tanara fericire amenintata.

Tu cauta sa traiesti ceea ce este numai si numai al tau. Cauta sa traiesti viata fara sa imparti dreptate peste trairile tale. Nu le numi bune, deci demne de apreciat pe unele si rusionoase pe altele. In ziua fericirii fi fericit! Dar in ziua nenorocirii gandeste-te ca si una si alta fac parte din ceea ce inseamna sa fii Om.

Existe uneori sentimente de o nostalgie si o tristete plina care te pot implini mai mul ca extazul fericirii. Caci ele iti releva plenitudinea fiintei de pe inaltimi. Priveste jos luminile orasului adormit. Nu vei intelege nimic din miscarile oamenilor, ba iti vor parea lipsite de sens. Caci viata nu are un sens, ci doar mijloace.

Aici se inalta o biserica. Ca o camera video ce deruleaza viata in viteza, vei vedea cum o zeitate se naste si alta moare, cum una iese din pamant ca un zgarie nori si alta se prabuseste detonata de pirotehnisti.   Tot asa nici fericirea nu poate substitui aceasta devenire a fiintei facand din ea o finalitate.

Te nasti intre viata si moarte, fara scop, ci doar cu aceste mijloace puse la dispozitie pentru a trai o forma sau alta, o tristete sau  alta, o bucurie sau alta. Caci toate sunt adevarate si nimic din ce traiesti nu este fals.

Vei recunoaste pe acei profeti falsi prin faptul ca iti vor promite fericirea in zece pasi. Autocunoasterea prin mutilare. Ba chiar iti vor scoate un ochi, cel melancolic, iti vor taia o mana, cea care te duce in pacat si te vor urca pe Olimp. Vei urma cu strictete ritualul celor zece pasi in fiecare dimineata. Si vei fi urmarit de teama de a nu o pierde.

Am sa iti spun ceva. Omul nu cauta fericirea. El isi cauta fiinta. Te nasti pentru a deveni, nu pentru a incremeni in fericire. Daca faci din fericire un scop, nimic nou, nimic bun nu poate fi in viitor. Iar spaima asta nu te va lasa sa traiesti ce este al tau.