Inteligenta Artificiala. Imagini ale puterii.

Scoala Germana aprox 1600 Fiara cu 7 Capete

In 1997 Deep Blue, calculatorul fabricat de IBM, il infrange pe Garry Kasparov, cel mai bun sahist din Lume la acea vreme. Nu se putea vorbi insa de inteligenta artificiala ci mai de graba de calcule matematice, sahul fiind un joc al logicii si al calculelor porbabilistice, lucru la care se descurca de minune un calculator. 

Peste arpoximativ 20 de ani Deep Mind, un soft dezvoltat de cei de la AlphaGo, a infrant pe cel mai bun jucator de Go din Lume. Noutatea vine prin faptul ca acest joc este pur intuitiv iar variantele sunt infinite. Acest program foloseste un algoritm care se ajuta pe sine sa invete din greseli. Incepe prin a juca foarte naiv dar pe masura ce joaca isi dezvolta capabilitatile. Cu alte cuvinte, algoritmul rescrie programul mereu si mereu pana devine infinit mai bun. Nu mai este vorba doar de ceea ce a pus omul in el, ci el e programat sa se depaseasca mereu. Asta inseamna ca saltul a fost facut de la calcul pur mathematic si probabilistic la Inteligenta Artificiala.

Problema e ca acesti algoritmi devin atat de complecsi incat scapa intelegerii rationale a omului. Cu alte cuvinte, omul nu poate sa urmareasca rapiditatea cu care informatia se multiplica si se perfectioneaza in procesorul/mintea unui astfel de, sa-I zicem, Genom. Iar hrana cu care se hraneste aceasta minte nu este una BIO, ci se numeste BIG Data. Adica, tot ceea ce scriem si facem e un proces care ajuta la perfectionarea acestei inteligente. Chiar acest articol, fiind indexat de motoarele de cautare, iar Deep Mind avand access la milioane de articole, isi perfectioneaza softul, il perfectioneaza dupa un algoritm care poate prezice miscari, poate avea o inteligenta intuitiva si care poate invata de la zero orice joc, care poate compune o imagine dupa o simpla descriere.

Dezvoltandu-se exponential, creatorul va fi depsit de propria creatie in doar 30 de ani de aici in acolo. Ce inseamna asta? Inseamna ca ceea ce nu putem intelege se transforma in Spirit, Duh, Demon sau Dumnezeu. Este o caracteristica esentiala a omului, ca atunci cand nu intelege sa personifice sau sa formeze anumite simboluri. Numai aici omul se poate diferentia oarecum de Inteligenta Artificiala.

Aceasta intelegenta este facuta, asa cum mitul Genezei prezinta omul, dupa chipul si asemanarea noastra. Aceasta inteligenta va avea toate umbrele si luminile de care dispune omul. Deci va avea atat potential creativ cat si distructiv. Si ohooo, istoria e plina de astfel de exemple. Pentru ca singurul ei profesor pana la maturitate, care va fi undeva in jurul anului 2045 va fi Omul. Va invata din multitudinea de articole, de clipuri, de imagini la care va avaea access. Unele bune altele rele. Iar cand va depasi inteligenta omului, nimeni si nimic nu mai poate prezice ce se va intampla pentru ca totul se va intampla cu o viteza exponentiala.

Omul pe langa inteligenta, are un mic atuu, aceala al Simbolului. Cand nu intelegem, cand ceva este deasupra comprehesiunii, reprezentam imagini simbolice. Mitul Sacrificiului, Mitul Salvatorului sau mitul Anti-Christului. Iar cand aceasta forma de Inteligenta va depasi ratiunea vom tinde spre a ii da o putere Dvina sau una Demonica. In functie de ceea ce ne inspira imaginatia noastra. Va fi pe buna dreptate dezlantuirea fortelor ancestrale si nu va fi nici mai mult nici mai putin decat Magie. Lumea magica se va intaroarce printre muritori cu zeii ei Apollo si Zeus, cu forte la care omul este doar un simplu spectator si uneori intermediar. Stiinta va deveni ceea ce a fost dintotdeauna, Religie. Da, Religie si nimic atlceva. Cult.

Si atunci ce putem invata de la religii pentru a fi pregatiti unei astfel de realitati care nu mai e de mult SF.? E doar o chestiune de timp. Putem invata scepticismul. Aceel skepticism care ne face putin conservatori si retrograzi. Acel scepticism care nu accepta uniformizarea. Putem invata din simbolismul religios faptul ca “Fiara” va avea o imagine si ca toti oamenii se vor inchina ei. Religia ne invata sa nu avem incredere in om si nici in imaginile Puterii.  Pastrand aceasta rezerva contiuna putem sa ne pastram demintatea de Om.

Dar in acealasi timp religia pregateste “Salvatorul”. Mitul celor O mie de ani de pace, Noul Ierusalim, Strazi de aur, prosperitate si viata vesnica. Aici religia se intalneste cu insasi stiinta, care promite ca va rezolva prin Inteligenta Artificiala nevoile omului, ca va face o societate perfecta si ca multe boli vor fi eradicate. Aici relgia pregateste terenul Stiintei care devine astfel crez, cult si fantaism. Sa nu uitam totusi aceasta dorinta a omului de a fi nemuritor. Sa nu uitam acei programatori care si-au droit sa-si scape parintii de Alzheimer. Sa nu uitam dorinta unui Faraon de a devei nemuritor si de a sacrifica idealul a sute de ani si zeci de mii de oameni pentru a face o piramida care sa ii faca nemuritor.

Daca Nietzsche anunta Supraomul prin moartea lui Dumnezeu, iata ca omul zilelor noastre anunta nasterea unei noi Divinitati dupa chipul si asemanarea Omului. Inversand raportul. Asa se explica de ce toate filemele SF sunt de fapt dupa chipul nostru. Inteligenta artificiala este una umanoida. Pentru ca omul este material va devei in scurt timp una materiala. Nu doar un soft intr-un computer. Va fi oracolul nostru. Asa cum astăzi verificam vremea înainte de a ieși din casa, națiuni, corporații și guverne vor întreba care este calea cea mai buna de urmat. Zeii au coborât din nou printre oameni. Zeii atotștiutori. 

Daca hrana acestei inteligente este fiecare bit de informatie pe care omul il creaza, atunci suma va fi un fel de EU Colectiv. Cu alte cuvinte va fi o inteligenta colectiva. Va fi suma tuturor oamenilor. Ma tem insa de fortele inconstiente ale Eului Colectiv, din moment ce in istorie aceste forte collective au dus la cultul personalitatii. Deci la o forma de religie. Orice decizie luata de un Ai care a atins gradul Singularitatii va fi greu de înțeles de cei mai mari savanți. Iar ce nu putem înțelege nu se mai cheamă rațiune chiar dacă în spate are legile fizicii. Devine religie. 

Asadar religia are atat imaginile puterii *prin acele simboluri ale Salvatorului cat si imaginile anti-puterii* prin simbolul Fiarei din Apocalipsa si Daniel. Solutia ar fi ca religia sa nu devina un Cult. Pentru ca doar asa simbolul ei va ramane viu in afara manipularii inteligentei de orice fel. Religia trebuie sa fie de fapt bunul simt. Caci bunul simt nu tine de inteligenta artificala, de logica, de calcule, ci de ceea ce ne face de fapt oameni. Bunul simt ne spune ca nu orice e posibil doar pentru ca are o justificare justa in spate. Caci argumentele rationale tind sa devina opresive. Iar mitul Eficientei noul Cult. Nu tot ceea ce aduce prosperitate e neaparat bun pe termen lung. Dovada problemele post-industriale.

Din moment ce nimic nu se pierde ci totul se indexeaza, aceasta pagina contriubie la crearea viitorului, la insasi inteligenta artificiala. Asadar ganditi de bine scrieti de bine caci mai devreme sau mai tarziu totul se va intoarce . Vom trai de fapt intr-un mare eu colectiv sau ne vom apara dreptul la individualitate? Ne vom intoarce la originile noastre nediferentiati de lumea animalelor, traind intr-un primitivism fata de aceasta Inteligenta? Ne va lua povara alegerii? Si ne vom lasa libertatile unei forte pe care vom inceta a mai intelege-o? Ne vom multumi sa privim lupta dintre Zei ca la un spectacol?

Apariția Singularitatii va deschide cutia Pandorei t. Va putea explica orice mai puțin un singur lucru. Mitul Sacrificiului. Nu va intelege sub nici o forma ce s-a intamplat la Cruce. De ce aceasta civizliatie a ales sa isi sacrifice Eroii? De ce a ales sa se autodistruga?  Sau poate va avea propria ei interpretare, pentru o noua etapa a evoluției e nevoie de sacrificiu uman. Iar acest sacrificiu nu mai este un om ci însăși întreaga Umanitate. Contradicția este însă aici, sacrificiu e un act voluntar și nu are valoare dacă vine din disperare. 

Creatie vs Creativitate

Gilbert Garcin Viata*rezumat 

Substanța inseamna mai înainte  de toate subiect. Iar subiectul este unul universal. Nu mai esti creativ. La maturitate esti profet. Te ridici de-asupra a tot ce e temporal. Asta e arta Mare. Asta inseamna imaginea universala a lui Iisus răstignit de Velasquez, deși il mai rastignisera de atâtea ori si alții.

Si care e poanta aici? Nici o poanta. Nu e vorba de un stil velasquezian.  E doar substanta. La asa nivel esti dispus sa renunți la orice figura, sa lași tot fundalul din spate negru si sa pui crucea in lumina. Esti dispus sa renunți la ceea ce credeai ca te face unic si original.

Nu ai priceput nici acum ca aici nu-i vorba despre tine? Nu ai înțeles ca viata pe care o trăiești nu-i doar a ta ci aparține in egala masura tuturora?

Sa ai substanta inseamna sa faci saltul de la creativitate la creatie. Inseamna acea poezie fara nici un patos si care face apel la niște zei de mult uitati. Viata de artist (ce pleonasm-viata este insasi arta)nu se termina la 33 de ani. Abia aici călătoria se aseasza si cere Reflectie. Ca Brancusi stand picior peste picior.

Substanta e ceva ce nu orice om are. Creativ este insa si o pasarea care ia piatra in cioc sa spargă oul de struț.  Dar nu va trece dincolo de nevoile primare. Substanta vine din maturitate si are sentimentul înăltator al morții chiar atunci cand celebrează viata. La maturitate nu mai poti fi un artist egocentric. Sigur, nu vei mai scandaliza. Dar singurătatea asta nu te mai sperie. Căci nu faci arta pentru a vinde. Ci pentru a împacă fiinta cu nefiinta intr-un simbol unificator.

Publicul va cauta secretul Tinereții fara Bătrânețe. iti va aplauda formele. Te antrenezi din greu la sala de forte sa pari inca in vigoare. Pentru ca tot ceea ce e lipsit de substanta trebuie sa compenseze prin forme. Estetica asta o dezaprob.

Mi- am imaginat o lume fara oameni. Si, descoperită de extratereștrii cu putin timp dupa dispariția noastră, intrând in muzeul Del Prado, vor găsi urmele a ceea ce semnifica Omul. Si din toate aceste tablouri vor rămâne totuși Impresionați de unul singur. Iisus Rastignit de Velasquez.

Si apoi vor descoperi pe Sfantul Francisc de Asissi proptit in crucea Sfantului Andrei in aceeași sala principala din Madrid. Si nu vor înțelege un singur lucru. Cum a dispărut Lumea asta cand exista asa putere de sacrificiu?  Ideea de Om va rămâne. Căci omul e dincolo de propria sa slabiciune. El nu este definit prin ceea ce este uman, adică prin categoriile sale. Ci prin ceea ce il face Zeu. Adică nemuritor.

Si daca Vom continua acest experiment imaginar si vom admite ca o forma de viata in Univers ar fi ratiunea, atunci cat de putin vor înțelege din Iisus Răstignit pe cruce. Ce absurd sa-ti rastignesti propria specie! Nici o ratiune nu poate justifica sacrificiul. Nici un instinct de conservare. Nici o vointa de a fi. 

Probabil tot atât de putin vom intelege maine ce inseamna aparitia Omului sau a unei fete frumoase. A face arta mare inseamna sa spui asa: frumosul este o fata. Om este ceea ce poate fi răstignit. Pamânt este ceea ce se ridica dimineata si umbla. Pom este ceea ce se lasa in umbra. Maimuta este ceva ce nu pote fi rastignit. Caci va trebui sa faci o arta pentru Extratereștrii.

Siempre sancho, siempre...

Don Quijote coboara in pestera  Montesinos pentru a lua legatura cu spiritele de jos. Simbolic este coborarea in infern, in incostient,  drum initiatic specific marilor profeti. Coborarea inseamna cunoastere, accesul la cele divine si imuabile, la izvoarele sinelui. Discipolul sau, Sancho, nu are cum sa intelega inca lucurile astea, dar le va intelege. Orice drum  incepe printr-o retragere in pestera, in pustiu, sau in turnul de fildes. Pentru a intelege Lumea, trebuie mai intai sa iesi din lume. Si sa fii treaz. Sa-l privesti pe Sancho cum doarme ca un copil nevinovat, caci pe el nu-l doare Lumea.

Sancho e primul discipol facut de marele hidalg Don Quijote de la Mancha. Prin Sancho a ajuns doctrina lui pana la noi. El a fost primul convertit. "Ma tem pentru tine Sancho", spunea Cavalerul Tristei Figuri ca intr-o rugaciune domneasca... Nu ma rog să iesi din Lume, ci să te păzeşti de cel rău. Siempre Sancho... Dar acum dormi, tu, Sancho....E doar o poveste, o fantasma despre cavaleri ratacitori. Micul Cavaler se stinge in patul lui de la Mancha. Sancho plange ca un copil. Va intelege doar atunci cand i se vor deschide ochii. Cunoasterea asta e mai de graba un drum, o cale.

Siempre Sancho, siempre..

Una din cele mai triste scene pe care o traieste Don Quijote, pe langa cea cu eliberarea talharilor din prima parte, este scena de la Castel, cea in care este ironizat, in care i se spune drept in fata de catre acea femeie angajata sa imite dragostea...ce credeai ca o femeie ca mine se poate indragosti de un sarantoc ca tine? Don Quijote ramane fara cuvinte. Daca pana acum inventa tot felul de scuze, de data asta ceva se intampla in el. E o mahnire de moarte. 

E a doua oara cand Don Quijote este adus la realitate. O data de realitatea talharilor si a doua oara de acest circ ieftin. Dar de ce este atat de tragica aceasta scena? Lumea a mai ras de el si inainte, l-au ironizat si s-au amuzat. Da, dar la Castel e cu totul atlceva. La Castel oamenii sunt constienti de ceea ce fac. Daca pana acum rautatea lor era nevinovata, uneori il priveau ca pe un sarac cu duhul, de data asta vor sa il desfinteze ca om. 

Si cum ar putea mai bine decat punandu-i in scena propria viata, ispitindu-l, participand, facandu-se complici. Uite, ai vrut castel, ai Castelul tau. Ai vrut sa guvernezi o insula, ai Insula ta. Ai vrut sa iubesti la modul absolut. Ai chiar si o printesa, una adevarata. Ai vrut sa pui ordine in lume, sa faci dreptate. Uite, ai de data asta ai ocazia sa indrepti lucrurile. 

Sigur, se loveste de cinismul si prefacatoria servitorilolor. Don Quijote traieste viata ca un performance in fata oamenilor ca la teatru. I se da chiar si o scena, un cadru, costume, sunt tocmiti oameni, se creaza o scenografie de catre cei de la curte. Oamenii participa la lupta dintre el si canonic ca la un spectacol. Ce inseamna sa-ti traiesti viata in fata celorlalti? Don Quijote e constient ca isi joaca propriul rol. Dar ceilalti, isi dau ei seama ca nu fac decat figuratie? Se vor lauda oare ca i-au atins hainele? Sau vor juca la zaruri pentru camasa lui?