Creatie vs Creativitate

Gilbert Garcin Viata*rezumat 

Substanța inseamna mai înainte  de toate subiect. Iar subiectul este unul universal. Nu mai esti creativ. La maturitate esti profet. Te ridici de-asupra a tot ce e temporal. Asta e arta Mare. Asta inseamna imaginea universala a lui Iisus răstignit de Velasquez, deși il mai rastignisera de atâtea ori si alții.

Si care e poanta aici? Nici o poanta. Nu e vorba de un stil velasquezian.  E doar substanta. La asa nivel esti dispus sa renunți la orice figura, sa lași tot fundalul din spate negru si sa pui crucea in lumina. Esti dispus sa renunți la ceea ce credeai ca te face unic si original.

Nu ai priceput nici acum ca aici nu-i vorba despre tine? Nu ai înțeles ca viata pe care o trăiești nu-i doar a ta ci aparține in egala masura tuturora?

Sa ai substanta inseamna sa faci saltul de la creativitate la creatie. Inseamna acea poezie fara nici un patos si care face apel la niște zei de mult uitati. Viata de artist (ce pleonasm-viata este insasi arta)nu se termina la 33 de ani. Abia aici călătoria se aseasza si cere Reflectie. Ca Brancusi stand picior peste picior.

Substanta e ceva ce nu orice om are. Creativ este insa si o pasarea care ia piatra in cioc sa spargă oul de struț.  Dar nu va trece dincolo de nevoile primare. Substanta vine din maturitate si are sentimentul înăltator al morții chiar atunci cand celebrează viata. La maturitate nu mai poti fi un artist egocentric. Sigur, nu vei mai scandaliza. Dar singurătatea asta nu te mai sperie. Căci nu faci arta pentru a vinde. Ci pentru a împacă fiinta cu nefiinta intr-un simbol unificator.

Publicul va cauta secretul Tinereții fara Bătrânețe. iti va aplauda formele. Te antrenezi din greu la sala de forte sa pari inca in vigoare. Pentru ca tot ceea ce e lipsit de substanta trebuie sa compenseze prin forme. Estetica asta o dezaprob.

Mi- am imaginat o lume fara oameni. Si, descoperită de extratereștrii cu putin timp dupa dispariția noastră, intrând in muzeul Del Prado, vor găsi urmele a ceea ce semnifica Omul. Si din toate aceste tablouri vor rămâne totuși Impresionați de unul singur. Iisus Rastignit de Velasquez.

Si apoi vor descoperi pe Sfantul Francisc de Asissi proptit in crucea Sfantului Andrei in aceeași sala principala din Madrid. Si nu vor înțelege un singur lucru. Cum a dispărut Lumea asta cand exista asa putere de sacrificiu?  Ideea de Om va rămâne. Căci omul e dincolo de propria sa slabiciune. El nu este definit prin ceea ce este uman, adică prin categoriile sale. Ci prin ceea ce il face Zeu. Adică nemuritor.

Si daca Vom continua acest experiment imaginar si vom admite ca o forma de viata in Univers ar fi ratiunea, atunci cat de putin vor înțelege din Iisus Răstignit pe cruce. Ce absurd sa-ti rastignesti propria specie! Nici o ratiune nu poate justifica sacrificiul. Nici un instinct de conservare. Nici o vointa de a fi. 

Probabil tot atât de putin vom intelege maine ce inseamna aparitia Omului sau a unei fete frumoase. A face arta mare inseamna sa spui asa: frumosul este o fata. Om este ceea ce poate fi răstignit. Pamânt este ceea ce se ridica dimineata si umbla. Pom este ceea ce se lasa in umbra. Maimuta este ceva ce nu pote fi rastignit. Caci va trebui sa faci o arta pentru Extratereștrii.